Povestea ardeleanului în lume a făcut carieră naţională şi internaţională, iar vectorii principali de imagine au fost cultura cultă (filmul, literatura) şi cultura populară (bancuri şi scheciuri).

Bun şi/sau rău, profilul psihologic şi moral al ardeleanului este unul oximoronic (compus din contrarii): pe de-o parte, e serios şi exact şi stârneşte admiraţia, pe de alta, e greoi şi rigid şi stârneşte băşcălia. Ceea ce-i atrage zeflemeaua conaţionalilor, în general, este o anume lentoare, o binecunoscută încetineală a gândului, dar, deopotrivă, o atitudine de rezervă socială, de pasivitate în relaţia cu ceilalţi, de lipsa de reactivitate în diverse situaţii. Datele comportamentului său (tot atât de adevărate cât cele despre moldoveni, olteni, regăţeni etc.) indică nişte trăsături destul de bine definite, anume de prudenţă exagerată ( „io nu mă bag"), de indiferenţă tâmpă („nu-i treaba me") sau de lipsa de încredere („să nu mă fac de râs"). La aceste scheme atitudinale, nu lipsite de noimă, se adaugă, în tuşe groase, un set de caricaturi de limbaj neaoş, ce face, în general, deliciul celorlalţi („no amu'", „no aşe", „no atunci" etc.). Exponenţii moderni ai unor astfel de profile caricaturale amplificate sunt câteva personaje ajunse de notorietate, de exemplu „Rabă" (TVR) şi „văru' Săndel" (Etno TV), în varianta hard, „finu' şi nănaşu'", în varianta soft, cu mentorul lor, nu mai puţin popularul Seveveu (Sergiu Vitalian Vaida - TVR Cluj). Dar astea ţin de partea umoristică a lucrurilor şi le privim cu detaşarea de rigoare. Dincolo de asta, există un ardelean în viaţa socială, în cea culturală sau în cea politică a cărui amprentă este distinctă şi se manifestă ca atare. Când s-o fi conturat un profil de politician ardelean în datelelui lui de astăzi e greu de spus, căci nu pare a descinde nici din „roata" lui Horea, nici de pe „băncile" Şcolii Ardelene, nici din