Scris de Adriana Barbu - Cu celebra antrenoare arădeană de aerobic despre sport, respectul de sine, o tonă întreagă de voinţă şi un stil de viaţă sănătos.
JURNAL ARĂDEAN. Vreau din start să vă întreb ce înseamnă să ai 30 de ani de experienţă în domeniu?
AURELIA GABOR. Înseamnă împlinire, în primul rând. Împlinire a unui vis pe care l-am avut din copilărie, acela de a preda gimnastică la un moment dat. Acum, cu fiecare an adăugat, simt că mi-am realizat visul. Şi că mai am multe de făcut.
JA. Nu cred că există prea multe femei în Arad care să nu vă cunoască dacă nu personal, cu siguranţă prin orele pe care le predaţi la sală. Cred apoi că foarte multe dintre cele care predau astăzi cursuri sunt elevele dvs. Cum vă simţiţi într-o astfel de postură extrem de onorantă?
A.G. De obicei, elevul trebuie să îşi depăşească profesorul. Singurul regret este că nu s-a păstrat acea legătură între cei vechi şi cei noi pentru ca cei noi să dobândească experienţă, să corecteze din start nişte greşeli pe care le faci oricum de-a lungul carierei, să fie ajutaţi de cel care a făcut deja greşelile şi să nu le repete. Dar la noi nu se păstrează această colaborare. La noi cred că e vorba mai mult de concurenţă şi e păcat. Am avut o astfel de iniţiativă încă din anii ’80–’90, de a face această colaborare, de a face întâlniri pe plan local, ţinând cont că fac parte din biroul federal. Degeaba. Nu am avut răspunsuri. Cu toate că astfel s-ar reduce locurile unde se face sport de agrement cu persoane necalificate. Şi, din păcate, există multe astfel de locuri, după câte am aflat şi eu. Există persoane care predau fără nicio bază. Durerea este că pot să facă mult rău. Ca să predai la o sală de gimnastică unde îţi vin oameni obişnuiţi, pentru că aici nu faci sport de performanţă, ci gimnastică de întreţinere, este necesar să ai cunoştinţă de metodică, anatomie, să aplici cultu
