Linia dreaptă a preliminariilor CM începe mâine, iar la finish se ajunge după alte patru zile. Slavă Domnului, nu ne mai aflăm în postura de la ultimele (multe) turnee de calificare când, înaintea ultimelor două meciuri, fie nu mai aveam nici o şansă, fie aveam doar „şanse matematice”, adică vreo 0,014%, cum ne explicau toţi piţurcii care s-au perindat pe la cârmă. Procentajul ăla hilar însemna de fapt 0,000%, miimile de procent reprezentând doar justificarea pentru banii perfect nemunciţi ai selecţionerului şi, desigur, pentru nesimţirea de a nu-şi da demisia. Chestia cu totul neliniştitoare însă în actuala configuraţie a clasamentului e că suntem la distanţă enormă de mult dorita calificare, pe care de fapt am ratat-o, noi luptându-ne de fapt pentru un ipotetic loc 2, care ne asigură doar prezenţa în baraj, care înseamnă încă două meciuri, abia astea fiind cu adevărat de calificare. Cum vedeţi, nu avem mult mai mult de ălea 0,014% şanse, cu atât mai mult cu cât de data asta nu vorbim doar despre cele 6 puncte pe care trebuie să le câştigăm obligatoriu, ci şi despre jocul rezultatelor din celelalte meciuri. Ce-nseamnă asta? Păi, în primul rând, ca Ungaria, care are 1 punct mai mult decât Turcia şi România (14, faţă de câte 13), să nu facă 6 puncte în ultimele 2 meciuri, că astfel noi şi turcii am juca degeaba. Chestia e uşor de realizat, întrucât Ungaria joacă mâine în deplasare, în Olanda. Mă gândesc că olandezii pot smulge un egal! Aşadar, pa Ungaria. Cu turcii e mult mai încurcată: au cu multe goluri înaintea noastră la golaveraj, parcă vreo 5. Presupunând că vor câştiga ambele partide rămase la diferenţă minimă, de 1 gol, ar ieşi cam 7 goluri în plus faţă de noi. Dar s-ar putea să fie vreo 8 sau 10, dacă bat în Estonia la scor mâine. Putem recupera? Şi cum? Păi, bătând Andorra la 5 goluri, cât e azi diferenţa, plus încă vreo 2, 3, ca rezervă. După care ar t