Cerşesc. Beau. Fumează. Se droghează, mai fură din când în când pentru a supravieţui şi îşi duc viaţa prin ganguri şi subsoluri de blocuri. Toată lumea îi cunoaşte sub titulatura de "boschetari" sau “aurolaci” – copii, tineri şi adulţi ai străzii care au invadat spre nemulţumirea multora peisajul citadin. Sunt şi ei oameni care au ajuns să trăiască pe străzi din motive diferite. Unii dintre ei preferă strada cu toate că ar avea o locuinţă unde să stea în locul de origine, alţii au avut ghinionul de a avea o familie pentru care ei nu au existat ş.a.m.d.

Lingurar Romeo din Remetea Chioarului are 26 de ani. L-am întâlnit în Autogara Baia Mare, locul preferat de boschetari mai ales seara pentru a sta pe băncile acelea murdare şi a “trage din pungă”. Recunoaşte că a ajuns pe străzi după ce a murit mama sa, acum 14 ani.

Şi tot de atunci, pentru a uita de mama, a început să tragă din pungă. Statul în stradă i-a cauzat grave probleme de sănătate, abia putând a se mişca. Se foloseşte de două beţe pentru a se deplasa, fapt care, după cum singur recunoaşte, i-a adus şi probleme în sensul că nu mai poate scoate bani din cerşit cum făcea când era în puteri.

Vânzătoarele de la acele chioşcuri din Autogara Baia Mare îl cunosc. Acestea nu vor să vorbească în faţa camerei de luat vederi, dar recunosc că nu le lasă inima ca să nu le mai dea câte un covrig sau câte o plăcintă acestor oameni ai străzii.

“Sunt paralizat, bolnav…Dorm şi eu pe unde pot. Eu îs din Remetea Chioarului. Stau pe străzi de când o murit mama. O, mama o murit de 14 ani. Mama o murit în Remetea Chioarului. Numai în gara stau. P-aici dorm, pe unde apuc…Pe unde mă ajută Dumnezău. De când o murit mama nu m-am mai dus eu p-acasă. Pe tâte mamele le văd, numa pe a mea nu.

Cerşesc. Cât câştig din cerşit? Depinde. Azi nu tare am avut noroc. Până nu ce am fost bolnav făceam ceva bani, da’ amu… Tăt