Drum lung prin Bulgaria şi apoi un ultim efort pe luminoasa autostradă grecească, pînă la ferry-ul de la Keramoti. O măsea în curs de dezumflare, combinată cu anunţuri meteo îngrijorătoare, despre viitorul apropiat. O ciorbă de pui la o benzinărie grecească (unde se şi fuma!), evident, á la grecque, cu multă, multă, multă carne degustată cu grijă pe o singură parte. Descoperirea că Radio România Muzical ţine pînă hăt departe, aproape de Stara Zagora, face să pară că Bulgaria se aşterne supusă la picioarele turiştilor români, cu maşinile lor zburătoare, mai ales pe ritmul Valsului nr. 2 al lui Şostakovici, pe care decolezi lăsînd în urmă orice proastă dispoziţie.

DE ACELASI AUTOR Sampras Înălţimile Valhalei şi văgăuna lui Fafner Afecţiunea Lucrul cu natura Prin apele albastre ale Egeei te îndrepţi către Thassos şi-ţi vine întrebarea de ce nu-i zice Massos, Frassos sau Cumnassos. Ştii că acolo există o plajă de marmură şi te întrebi cum o fi, de fapt. Ai auzit şi că anul ăsta şi anul trecut, o mulţime de români s-au dus în Thassos. E aproape, e ieftin, e bine. Dar ce te faci cu vremea, care se anunţă ca de iarnă? Cît e încă soare şi cald, nu trebuie să-ţi faci griji. Poate au greşit meteorologii, poate că Zeus sau Poseidon o să le arate lungul nasului. De la barul hotelului se aude muzică. Nu e o simplă înregistrare. Totuşi, cine cîntă aşa frumos, pentru românii veniţi cu pretenţiile lor uriaşe, de la Festivalul „George Enescu“? Nu e Vengerov şi nici Emanuel Ax. E un simplu violonist, alături de un simplu acordeonist. Nu, nu sînt de-ai noştri, au pielea albă şi, după sunet, au şi multă şcoală. Barmanul spune că sînt greci. După fiecare bucată, lumea aplaudă. Toate celelalte activităţi au fost lăsate baltă. Oamenii stau liniştiţi şi ascultă. Şi beau. Ca un făcut, valsul lui Şostakovici apare din nou. Tii ra ra ram, ta ra ri ra ra ri ri ra raaam. La acordeon