În contextul unui mare festival consacrat Normandiei, unde îmi petrec o scurtă vacanţă, şi inuzabilului impresionism care îşi are acolo originile, s-a deschis la Rouen o expoziţie consacrată „Reflexelor...“ căci apa – precum într-o altă expoziţie, cea de de la Caën, „O vară pe malul apei“ – se impune ca motiv central, propriu celebrei familii de artişti! Prieteni apropiaţi mă conving să fac călătoria la Rouen, acolo unde Monet închiriase un apartament deasupra farmaciei locale, pentru a privi şi picta mersul timpului, din zori pînă la apus, pe splendida catedrală. Pe drum îmi amintesc că Arkadina, actriţa-star din Pescăruşul lui Cehov, citeşte în actul II o nuvelă stranie a lui Maupassant, scrisă cam la aceeaşi epocă, Pe apă, şi că Debussy, la rîndul său, nu încetează să evoce cursul subtil al apei. Şi pe zidul unui mic castel citesc: „Aici a compus Debussy Grădina sub ploaie“.
DE ACELASI AUTOR Moarte şi transfigurare în artele spectacolului Cadouri şi aniversări Le Musée d’Orsay: romantism nocturn şi impresionism diurn "De l'Allemagne" sau sfîşierile unei culturi Apa, mereu apa... o comunitate se constituie pentru a-i privi de aproape mişcările imperceptibile, a-i observa cursul şi urmări evoluţia „insezisablă“ – cum spune Monet, cel care şi-o va constitui în partener privilegiat. Apa se impune ca element privilegiat al artiştilor francezi seduşi de dinamica sa imprevizibilă ce pretinde o atenţie supremă acordată senzaţiei, clipei, prezentului... Aici dispare aura memorială a peisajelor lui Corot şi se evită spectaculosul patetic al pictorilor de marine, captivaţi de furtuni şi naufragii. În faţa apei, pictorul impresionist îşi propune să-i capteze nu atît „realitatea“ cît... „reflexele“.
În epoca optimismului industrial, a progresului tehnic, fascinaţia apei capătă un sens polemic. Ea introduce fluiditatea străină construcţiilor solide, ea ne invit
