Unul dintre lucrurile care îmi displac foarte mult sunt stereotipurile, generalizările, băgatul la grămadă. Multă lume are tendinţa de a-şi însuşi drept idee proprie o prostie spusă de cineva, dar ridicată la gradul de axiomă. Unul dintre aceste aşa-zise adevăruri fundamentale este că, dom’le, femeia cu adevărat frumoasă e cea naturală, fără machiaj şi alte alea… Asta mi se pare o mare porcărie!

Dacă ar fi să acceptăm tâmpenia asta, ar însemna să nu ne mai epilăm, ci să umblăm cu picioarele, subsuorile şi alte zone păroase, să nu ne mai smulgem mustăţile şi sprâncenele, să nu ne mai coafăm, tunde ori vopsi podoaba capilară, să nu ne mai tăiem, aranja ori colora unghiile, să nu ne mai dăm cu deodorant şi parfum, ca să iasă feromonii naturali la înaintare, să nu ne mai alegem haine din materiale, cu croieli şi în culori sofisticate, ci să ne punem un sac pe noi, să nu ne mai încălţăm cu pantofi, sandale, ghete ori cizme în toate formele, de toate culorile, cu toc cui, fără toc, cu platformă, ci să mergem cu picioarele goale sau cel mult în opinci ca să avem tălpile crăpate, să nu mai folosim crème de corp, de faţă, de mâini, de ochi, de călcâie, ci să lăsăm pielea naturală cu toate defectele ei, cu uscăciunea sau grăsimile ei, cu coşurile sau celulita ei, cu ridurile şi varicele ei. Vă daţi seama ce lume ar fi ? Aoleu, nici nu vreau să mă gândesc.

Îi povesteam cuiva zilele trecute despre o femeie destul de tânără, cu un copil şi destul de grasă. Nu era o bârfă, era o discuţie… Bine, să zicem că era mai mult… gossip, parcă nu sună aşa rău în englezeşte. Revenind… Şi persoana cu care discutam îmi spune: bine, dar, nah, are un copil, s-a îngrăşat în timpul sarcinii… Stai, dom’le, îi zic: copilul are trei ani, avea timp berechet să slăbească. Eu am doi copii, m-am îngrăşat în timpul a două sarcini, dar am slăbit, nu poţi justifica multele kilogram