După toate concertele de la miezul nopţii (Seria „Midnight“; aş fi preferat titulatura pe două etaje distincte, română şi engleză), în număr de zece, am plecat cu taxiul. N-am comandat telefonic, nici de la aparatele instalate acum în foaierul Sălii Palatului sau la Ateneu. Am preferat să prelungesc o stare, parcurgînd la pas Calea Victoriei, pînă spre Cişmigiu. În lumina felinarelor, siluete elegante, perechi sau pîlcuri, îşi recuperau discret umbra de pe Podu’ Mogoşoaiei. Imaginile alb-negru migrau, prin tehnici digitalizate, înspre tonuri de sepia prăfuit, în contur de crinolină şi semeţie de joben. Maşinile rulau în bruiaj moderat şi doar la răscruce barau trecerea cupeurilor dinspre Şosea, cu cheflii bine dispuşi, care spărgeau liniştea nopţii ce-şi bătuse de mult jumătatea. Dinspre Piaţă, grupuri de tineri pro-Roşia Montană se îndreptau spre staţia maşinilor de noapte, cu însemne ale demonstraţiei tocmai încheiate.
M-am urcat în taxiuri de diverse firme, la 1,39 lei; fără excepţie, toţi şoferii au aşteptat pînă la intrarea în scara blocului, fără să le fi cerut explicit acest lucru. Unul dintre ei a întors, pe Bulevardul Elisabeta: „Mi-am dat seama că aşteptaţi o maşină.“
DE ACELASI AUTOR SoNoRo Lecţie deschisă la Ateneu* Culpabil fără voie Turism ecumenic Într-una dintre seri, am părăsit Sala Palatului înainte de începerea concertului şi m-am urcat în primul taxi ieşit în cale, rugîndu-l pe şofer să facă o cursă rapidă Drumul Taberei şi retur. După ce a pornit, a dat mai tare radioul din maşină. Tocmai intra semnalul Festivalului Enescu. „Eu nu ascult decît Radio România Muzical şi Radio România Cultural. La mine în maşină n-o să auziţi manele. Îmi place şi muzica lăutărească, dar cea de calitate, cu Maria Tănase, de exemplu. Am început să mă iniţiez în muzica clasică după ce l-am auzit pe Pavarotti cu «Nessun Dorma». Am căutat pe net, mi-am fă
