La niciun an de linişte (cât poate fi linişte în România), impusă de pierderea umilitoare a alegerilor de către Traian Băsescu şi ai lui, în urma votului din 9 decembrie 2012, preşedintele României se întoarce în forţă. A redevenit luptătorul dinaintea referendumului de demitere din iulie 2012, „animalul“ politic care ne-a tăiat salariile, pensiile, alocaţiile pentru copii, care ne-a adus împrumuturi de zeci de miliarde de euro de la FMI. De câteva zile, Băsescu dă din nou de pământ cu clasa politică, cu Ponta, cu Antonescu, cu Voiculescu, cu PSD, cu PNL, cu USL, cu tot ce apucă, cu miniştrii, procurori generali sau simpli, cu presa. Totul fiindcă ăştia de la USL s-au permis să joace după aceeaşi melodie pe care dansează Băsescu de nouă ani de zile şi să umble la numirile de procurori, cu alte cuvinte să intervină cu bocancii în justiţie, cum bine zice Băsescu şi cum a făcut şi el din 2004 încoace.
Ieşirile de la 18.30 ale lui Traian Băsescu nu au însă darul de a-i convinge pe cetăţenii României, ba din contră. Dacă acuzele de intervenţie în justiţie ar fi venit din altă parte, da, ar fi fost o problemă. Dar când vin de la Traian Băsescu, care are justiţia la degetul mic de ani de zile, şi bagă la puşcărie pe cine vrea (vezi Năstase, vezi Becali) şi scapă pe cine vrea (vezi Falcă) efectul este exact invers. Ieşirile lui Băsescu nu fac altceva decât să reaprindă încrederea în USL şi dorinţa ca Ponta şi Antonescu să-l dea jos pe Traian Băsescu.
Într-o perioadă în care nimeni nu mai credea că USL-ul mai are un viitor, iată că vine Traian Băsescu şi le dă „vânt din pupa“ lui Antonescu şi Ponta, care ajunseseră să nu-şi mai vorbească. În loc să stea în vizuina de la Cotroceni şi să-I lase pe Ponta şi Antonescu să-şi rupă gâtul în urma interminabilelor certuri, Băsescu vine şi-i face din nou fraţi pe cei doi. Mărturisesc că în ultimele luni cu greu am mai
