Cea mai recentă montare a cunoscutului regizor, "Ce nemaipomenită aiureală!", a avut premiera la Teatrul Naţional din Cluj în cadrul Întâlnirilor Internaţionale dedicate lui George Banu. Sursa: NICU CHERCIU
1 /.
"Am impresia că istoria, aşa cum este, adică teribilă, tragică, inadmisibilă, e un soi de farsă pe care o joacă Dumnezeu oamenilor", spunea Eugène Ionesco, justificânduşi textul "Ce nemaipomenită aiureală!", pus acum în scenă la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca de Silviu Purcărete.
Aflat pentru prima dată la o colaborare cu acest teatru, regizorul spunea la conferinţa de presă că spectacolul montat împreună cu echipa cu care a lucrat la ultimele proiecte, scenograful Dragoş Buhagiar şi compozitorul Vasili Şirli, nu aduce nimic nou. "Vreau să-mi rămân fidel mie însumi. Nu am ales această piesă pentru a experimenta ceva, ci pentru a pătrunde mai adânc în interiorul universului lui Eugène Ionesco", a mai spus el.
Viaţa, o nemaipomenită farsă...
Montarea, care a avut premiera în cadrul Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, dedicate în acest an lui George Banu, este în fond o "explicitare" frumos construită a ideii că lumea e o farsă... Pe o scenă "populată" cu manechine, un bărbat – Personajul – traversează etapele absurde ale unei existenţe absurde... Istoria mare şi istoriile mici se împletesc, se succed şi se întretaie, un apartament oarecare şi un mic restaurant dintr-o "zonă liniştită" devin scena pe care se întâlnesc revoluţiile, lozincile, viaţa moartea, iubirea, anii care au trecut, bătrâneţea, şi toate se consumă într-un ritm absurd, în care lumea de lângă el se multiplică în permanenţă.
"Unde s-a dus ceea ce a trecut, unde s-a dus istoria, unde s-au dus toţi acei oameni, toate acele oraşe, toate acele evenimente care jalonează istoria", se întreba Eugène Ionesco, iar piesa "Ce nemaipomenită aiureală!" se doreşte un posib
