Pelerinii stau adunaţi ca bobocii de raţă. Se-ncălzesc unii pe alţii, se-mping unii în alţii şi ajung să nu se mai deosebească unii de alţii. Miile de oameni care au pornit pe urmele alaiului de preoţi respiră la unison. Masa credincioşilor se mişcă molcom, fără ca picioarele să le mai atingă, aproape, pământul. Şi cântă. Cântă atât de puternic că vocile lor scot oamenii din casă, îi cheamă la geam, acoperind inclusiv maşina cu boxe care şerpuia în mijocul alaiului. Femei care îşi strâng boccelele la piept, bărbaţi care poartă copii pe umeri şi familii care formează lanţuri umane îşi fac loc pe poarta mănăstirii. Se îndreaptă, cu paşi mici, în spatele unui sobor de câteva zeci de preoţi şi de tineri care poartă cu mândrie veşmintele populare româneşti.

GALERIE FOTO

[Revenim cu mai multe imagini.]

„Aproape de Sfântă ne-am simţit împăraţi“

Vineri seară, de la ora 19.00, raclele cu moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Simeon au traversat Bulevardul Ştefan cel Mare, peste pietonalul umbrit până odinioară de teii falnici ai Iaşului. Au urmat, ca în fiecare an, Drumul Sfinţilor, iar procesiunea a strâns laolaltă pelerini din toată ţara veniţi să-şi lase păcatele la picioarele baldachinului pe care va fi aşeazată şi în acest sfârşit de săptămână Sfânta Parascheva. Cele câteva mii de oameni au luminat centrul Iaşului, pentru mai bine de-o oră, cu lumânările peste care şi-au împreunat mâinile a rugăciune şi cu spovedaniile lor tăcute. Pentru că pelerinii ce nu cântau, îşi lăsau păcatele, unul câte unul, în faţa Teatrului Naţional, al Operei ieşene, al Filarmonicii. Constantin şi Elena sunt ieşeni get-beget care vin la Sfântă de când îşi aduc aminte. Chiar dacă sunt trecuţi bine de cea de-a doua tinereţe, îmi spun că n-au lipsit niciodată. Nici de la procesiune, nici de la coadă. Chiar dacă vin şi