M-am trezit cu două dimineţi în urmă că locuiesc în cel mai primitor şi iubitor oraş al Europei. Şi eu habar n-aveam deşi m-am născut şi am crescut în el. A zis Uniunea Europeană pe care ştiu că o cred mai toţi românii. Sigur n-au confundat iar numele şi locurile?
Aş fi fost tentată să public acest text la categoria ”Ştiri ciudate”, însă parcă ar fi fost prea de tot ca bunăvoinţa, fie ea şi ipocrită să fie trecută la ciudăţenie, în condiţiile în care ea pare să fi devenit normă de viaţă în lumea în care trăim. Şi spun intenţionat că e vorba de lumea în care trăim, pentru că am întâlnit această cucoană cu pretenţii de divă pe toate aleile Europei, pe unde îşi schimba doar culorile stridente ale apariţiei ei, cu nuanţe mai pastelate.
Clujul, capitala europeană a bunăvoinţei
M-am decuplat de la motoarele super-turate şi încinse ale fluxurilor de ştiri. Nu mai vreau să ţin ritmul cu ele. Aşa că mă specializez în cititul ştirilor printre rânduri, sau a titlurilor pe sărite. Şi uite-aşa am aflat că Clujul, brusc ar fi devenit cel mai primitor oraş din Europa, cel mai iubitor de străini. Şi-am tresărit. Parcă n-am prea găsit această ospitalitate manifestându-se cu braţele deschise cum ţine morţiş a spune sondajul TNS Political&Social comandat de UE.
Te-ai aştepta ca într-un asemenea oraş bunăvoinţa oamenilor faţă de semenii lor să aibă alte cote decât cele pe care locuitorii Clujului le-au demonstrat în urmă cu doar 10 zile, când unbătrân bolnav, căzut pe caldarâm în plin centrul oraşuluia fost ”trecut cu vederea” de toţi clujenii care se aflau în preajmă. S-a aplecat să-l ridice şi să-l ajute un bănăţean naturalizat la Cluj. Într-un oraş atât de plin de bunăvoinţă şi omenie te-ai aştepta să nu citeşti ştiri şi să nu-ţi ajungă la urechi veşti despre dramele pe care le trăiescstudenţii medicinişti şi mai apoi rezidenţii, drame generate de oamenii di
