Galeriile Simeza şi Orizont au fost şi sînt repere viabile pe scena artelor vizuale din România. Conform unei grile interne de funcţionare a Uniunii Artiştilor Plastici, cele două săli sînt arondate secţiilor de Grafică, Sculptură şi Arte Decorative, motiv care explică, în mare, cadenţa expoziţiilor comune ale artiştilor ce se exprimă în aceste medii. Desigur, regulile sînt făcute pentru a suporta derogări, astfel încît alternarea expoziţiilor „de profil“ cu cele de pictură, fotografie, obiect sau instalaţie nu face decît să diversifice activitatea menţionatelor galerii. Între 12 septembrie şi 9 octombrie, conform calendarului expoziţional, Simeza şi Orizont(ul) au fost rezervate, alături de Căminul Artei, spaţiu al Secţiei de Pictură, manifestăriiArte în Bucureşti, platformă ce a beneficiat în anul precedent de o impresionantă desfăşurare logistică. Din motive pe care nu le comentăm în rîndurile de faţă şi care ţin de cu totul altceva decît de artă, singurul lucru de care sîntem interesaţi aici, largile expoziţii de grup organizate în cele trei puncte-cheie nu au cunoscut mediatizarea corespunzătoare anului 2012. Aurul cianurat al Roşiei Montane, căţeii buni sau răi, cîteva sentinţe atacabile în instanţă ori salariile prea mici ale medicilor, probleme pe cît de re ale, pe atît de fierbinţi, au devansat în toamna anului 2013 subiectele culturale. Vestea bună este că, indiferent de buget şi de interesul acordat de presă, evenimentele la care ne referim sînt notabile, spre beneficiul artei şi al publicului. Expoziţia de la Simeza este un adevărat regal de grafică şi sculptură. Spaţiul, compartimentat, invită privitorul să descopere forme şi să caute unghiuri de vizibilitate. Lucrările se potenţează reciproc, funcţionînd ca instalaţie, acest fapt datorîndu-se aranjamentului volumetric şi panotării.

Focalizarea pe o lucrare sau alta schimbă întreaga per