"Plecaţi sau vă schimbaţi!"

Actor, compozitor şi solist al formaţiei "Va­ma", fiu al cunoscutului jurnalist spor­tiv Ioan Chirilă şi al actriţei Iarina Demian, Tudor Chirilă este o personalitate cunoscută în rân­dul "generaţiei de mijloc" a anilor 2000. Participarea sa la protestele bucureştenilor împotriva proiectului Roşia Montană se înscrie în "codul etic" al activităţii sale, aşa cum reiese şi din textul publicat pe internet (tudorchirila.blogspot.com), o analiză de excepţie a protestelor din Piaţa Universităţii.

"«Revoluţia hipsterilor», o manipulare de presă"

Am ajuns la Universitate duminică, 22 septembrie, pe la ora 18,30, când lumea începea să se adune. Eram în compania unor prieteni. Urma să mai apară şi alţii, ceva mai târziu. Primul lucru care m-a surprins a fost componenţa eterogenă a grupului de manifestanţi, care avea să se păstreze şi mai târziu, când pe străzile Bucu­reştiului vor fi fost vreo douăzeci de mii de oameni. Am văzut mulţi tineri, unii studenţi, alţii absolvenţi; am văzut părinţi cu copii, doamne şi domni în vârstă, ca­re purtau pancarte fabricate naiv; am întâlnit oameni din companii de producţie sau agenţii de publicitate, pa­troni de bar, actori, medici, oameni din bănci. Toţi cei enumeraţi sunt oameni pe care îi cunoşteam din diverse împrejurări. Aspectul vestimentar poate, la rân­dul lui, să vorbească despre componenţa unei mulţimi. Erau oameni în blugi şi tricou, care purtau pantofi sport, sau oameni în pulover şi pantaloni simpli, care nu ieşeau cu nimic în evidenţă, oameni îmbrăcaţi ab­solut normal şi fară vreo pretenţie de a fi la modă. Ei erau cei mai mulţi. Am văzut şi câteva acte de exhi­bi­ţio­nism vestimentar, din zona "hipster" sau "rock go­tic", "post punk" sau acte vestimentare de reînviere a iden­tităţii naţionale. Erau apoi "sportivii" - fie că erau bi­ci­clişti sau pietoni, ale­seseră