Mi se pare remarcabilă revelaţia care a fost trăită în ultimele zile în România după ce Steaua a pierdut cu 7-0 la general în primele două manşe din Liga Campionilor: Reghecampf este un slab tactician. Aşadar, după ce Reghecampf a readus Steaua în fruntea campionatului câştigând titlul într-o manieră impresionantă, după un parcurs până în optimile Europa League şi o calificare în Liga Campionilor, aflat din nou pe primul loc în Liga 1, lui Reghecampf i se pune în sfârşit într-o frumoasă zi de toamnă diagnosticul: nu le are pe astea cu tactica.
Povestea asta cu tactica este o nebuloasă în faţa căreia obişnuim să nu crâcnim. Vine un personaj savant care declamă sigur pe el: „echipa asta e bine aşezată în teren” şi atunci cu toţii dăm din cap aprobator, deşi cu toţii vedem larg răspânditul „patru fundaşi, doi măturători, trei ofensivi şi un vârf”. După meciurile din Liga Campionilor a ţâşnit ideea că Reghe a arătat că este limitat tactic. Dar în locul incriminatului neant ideatic al antrenorului Stelei, a fost adus un uriaş NIMIC! Ni se spune că antrenorul a greşit, dar nu ni se spune ce trebuia să facă! Genial sau ce?
A fost aruncată în vânt doar povestea cu Reghe care vine din fotbalul german şi rămâne tributar filosofiei prăfuite din acest spaţiu că esenţa jocului este duelul unu la unu. Deşi în sezonul trecut a venit din acelaşi spaţiu prăfuit tactic, „tinerelul şi avangardistul” Heynckes şi a dat de pământ, da’ ce zic eu, le-a băgat în pământ pe Arsenal, Juve şi Barcelona cu toate presupusele lor savantlâcuri tactice. A, şi să nu uit de contribuţia excepţională a lui Mircea Lucescu, cel care a spus după meci că „Steaua nu trebuia să se arunce la 1-0 pentru Chelsea”. Fantastic, revelator, demenţial de introspectiv!
Am spus înaintea partidei cu Stuttgart de la Bucureşti că Reghe are o abordare tactică ciudată când a ale