- Cultural - nr. 199 / 11 Octombrie, 2013 Stratul limbii romane (XVI) Gramatica, gramatici, s.f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii, ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul structurii gramaticale a unei limbi (…) din lat. gramatica. O lucrare frecvent folosita in clarificarea unor aspecte morfologice si de sintaxa este: Elemente de analiza gramaticala, 99 de confuzii/distinctii, de G.G. Neamtu, aparuta la Editura Stiintifica si Enciclopedica in 1989. Autorul cartii, profesorul universitar clujean, dr. G.G. Neamtu propune un mod de abordare a textelor selectate pentru analiza, prin parcurgerea etapelor (pasilor) de intelegere a valorilor morfologice si a functiilor sintactice ale cuvintelor, in varii contexte. Vom incerca sa diferentiem valorile morfologice ale cuvantului altii din urmatoarele exemple: "Altul este al tau, suflet, / Altii ochii tai acum” (…) (M. Eminescu – pe aceeasi ulicioara) si "Alti ochi ai tu, acum.” Ne vom opri numai asupra interpretarilor gramaticale (morfologice si sintactice). In primul text, cuvantul altii este pronume nehotarat (nu adjectiv!), chiar daca se afla in vecinatatea contextuala a unui substantiv. In versul al doilea verbul a fi (ca verb copulativ) se subintelege. Este schimbata si topica (inversiunea avand valoare stilistica, insistandu-se asupra opozitiei altii – aceiasi mai ales ca pronumele demonstrativ de identitate este folosit de poet (eu), ramas acelasi, repetat cu valoare adjectivala: "Bat mereu acelasi drum”.) Topica, s. f. 1. (sing.) Ordinea cuvintelor in propozitie sau a propozitiilor in fraza. 2. (…) 3. (…) din fr. topique. It. topica. In limba romana, topica nu este fixa (nu toate propozitiile sunt construite dupa schema: S+A+P+C – adica subiect + atribut +predicat+ complement). Exista o libertate a vorbitorului in exprimarea gandurilor si de ace