Primise taina sfântului botez recent, după ce a împlinit vârsta de 10 ani. Preotul şi naşa ei au numit-o Ioana, însă nimeni nu o striga aşa. În catalogul de la şcoală era trecută Dragoş Vivien-Patricia, iar cunoscuţii o strigau Vivi.

Drumul la biserică

Vivi a murit la şase luni după botez. A fost ucisă duminica trecută. Violată, sugrumată şi aruncată într-un lac de lângă Satu-Mare. Iar ea abia începuse să trăiască...

N-a avut deloc o copilărie fericită. A crescut cu un tată vitreg, într-o familie nevoiaşă. Şase oameni în 20 de metri pătraţi. O singură cameră, cu un pat şi un dulap. Cei care nu mai încăpeau în pat dormeau pe hainele de pe podea. Vivi avea o soră mai mare, pe Edina. Când avea 14 ani, Edina a adus pe lume un copil. Mama fetelor nu a gonit-o când a apărut cu el în pragul casei, l-a luat şi l-a crescut pe băieţel ca şi când ar fi fost al ei. După doi ani, Edina a făcut şi al doilea copil, cu acelaşi bărbat. Ovidiu Deteşan era un om al străzii, pripăşit de prin 2009 în Satu Mare. Venise de undeva, din Mureş, şi locuia în corturile de la marginea oraşului, unde îşi duc veacul boschetarii. Acolo o ducea şi pe Edina, când ea fugea de acasă.

Vivien nu semăna deloc cu sora ei. Era un copil ascultător şi cuminte, care nu lipsea niciodată de acasă fără să-şi anunţe mama. Mergea la şcoală, avea multe calificative de „foarte bine”, apoi venea acasă, îşi făcea temele şi avea grijă de nepoţii cărora le spunea „frăţiori”.

În 2010, familia a început să fie asistată de Asociaţia „Sf. Acoperământ al Maicii Domnului” din Satu-Mare. De trei ori pe săptămână primeau de aici o masă caldă pentru toţi cei ai casei. Şi în fiecare duminică, Vivien mergea să asculte slujba religioasă. În biserică, ea se simţea acasă. Nu cerşea, aşa cum aţi auzit spunându-se la televizor, pentru că ea era o fetiţă demnă. Dar lumea care venea la biserică