Lipsa unei poziţii clare de la Consiliul Concurenţei, întârzierea conversiei în acţiuni deţinute de stat asupra CFR Marfă şi lipsa avizului pe care Ministerul Transporturilor trebuia să-l obţină de la finanţatorii societăţii pentru schimbarea structurii acţionariatului sunt principalele piedici în calea privatizării transportatorului feroviar. Piedici puse de stat, nu de investitorul desemnat câştigător al licitaţiei de privatizare.

Privatizarea CFR Marfă trebuia încheiată până în luna iulie a acestui an, nu atât pentru că Guvernul şi-a asumat acest lucru faţă de FMI, ci pentru că strategia de privatizare a fost gata în februarie şi, de atunci, mai trebuiau îndeplinite doar câteva formalităţi.

Iată că am ajuns în octombrie, aproape de un nou termen-limită, şi procesul de privatizare este încă incert, dar nu din cauza investitorului desemnat câştigător prin licitaţie, ci tot din cauza formalităţilor. Mai exact, din cauza unor instituţii care chiar prin statutele şi regulamentele proprii de funcţionare nu au cum să îndeplinească în timp util acele angajamente.

Dată fiind expirarea iminentă a termenului iniţial de 60 de zile prevăzute de contractul de vanzare-cumpărare şi de HG nr. 526/2013 şi date fiind poziţiile exprimate de o serie de membri ai Guvernului sau de alţi înalţi oficiali ai statului român, s-a creat o stare de incertitudine în mediul financiar-bancar, atât cu privire la prevederile documentaţiei de privatizare a CFR Marfă, cât şi la posibila evoluţie ulterioară a acestui proces.

Spre exemplu, din cauza controverselor apărute pe marginea acestui proces, cinci bănci din 11 au avut ezitări în a-şi da acordul pentru finanţare.

Mai mult, din cei nouă membri ai comisiei de privatizare, la întruniri mai participă doar patru, din cauza presiunilor enorme, lucru care a condus inclusiv la nepromovarea unei Hotărâri de Guvern care ar pu