Drumurile lui Dumnezeu
- Octombrie este luna pelerinajelor. Pe 14 octombrie, la Iaşi, la Sfânta Parascheva, pe 27 octombrie la Bucureşti, la Sfântul Dimitrie Basarabov, milioane de oameni, din toată ţara, vor lua drumul credinţei, pentru a se închina sfintelor moaşte. Sociolog la Academia Română, Mirel Bănică urmăreşte de ani de zile "fenomenul" pelerinajelor, despre care l-am rugat să le vorbească şi cititorilor revistei "Formula AS" -
În fiecare clipă, zi de zi, lună de lună, an după an, că e arşiţă sau ninsoare, cer senin ori cad ploi repezi, pe faţa acestui pământ călătoresc milioane de pelerini. Fiecare cu un ţel propriu, frământând în minte o rugăciune, risipind, cu multă dragoste, nevoinţă şi durere, ei sunt arşi, fiecare în parte, de un dor. Unul care-i însoţeşte mereu şi care le schimbă viaţa. Când ajung la capăt, după sute de kilometri şi ore în şir petrecute la un rând fără sfârşit, rebegiţi de ploaie sau potopiţi de arşiţă, pelerinii înţeleg că nu ţinta a fost cea mai importantă, ci chiar drumul, aşteptarea. Nu bucuria de câteva clipe, aprinsă în inimă de închinarea la sfintele moaşte. Nu. Ci zdroaba, durerea, arşiţa şi frigul, ploia şi soarele, aşteptarea istovitoare, calea. Izbăvirea de ele e scurtă şi cutremurătoare. Dar după ce treci prin ea, ai nostalgia drumului pe care ai mers. Şi apuci din nou pe el, cu un dor niciodată ostoit, cu o chemare ce nu-şi află niciodată un răspuns deplin. E aici ascuns un mister al firii umane şi al comunicării cu Domnul. Un mister în care am încercat să-mi iau o călăuză.
Nu am ales un preot, ci un cercetător, un om care se întreabă mereu şi care îşi permite, uneori, să se şi îndoiască. Mirel Bănică este un sociolog român şcolit în Elveţia şi Canada şi, în prezent, cercetător la Academia Română. Dar nu e un sociolog obişnuit. De ani de zile, bate şi el drumurile României, împreu
