Primele amintiri pe care le am despre fostul primar Emil Calotă sunt legate de detonarea nereușită a fostei PROLA Ploiești. Îmi aduc aminte că au încercat s-o dărâme, dar fabrica s-a încăpățânat să reziste. Atunci, ca și cum, mă întreb ce mai contează micii fermieri, care, chiar la prețuri nesemnificative, aveau unde să-și ducă laptele, de ce trebuie să avem produse românești la prețuri accesibile, când putem cumpăra Muller, Tnuva sau oricare dintre produsele-minune, străine? În locul fabricii de prelucrare a laptelui a apărut un frumos și modern hipermarket, de unde poate să-și cumpere ploieșteanul tot ce vrea la superofertă de superofertă.

Zilele trecute, s-a inaugurat un nou și măreț mall din puzderia celor de pe aici, majoritatea pe punctul de a-și da duhul de atâția clienți. Frumos! S-au asfaltat gropile din zonă, s-a acoperit Dâmbu, asta ca să nu mai vedem gunoaiele de pe malurile sale, a fost îmbulzeală mare, lume bună venită să taie panglici și și mai multă lume colorată venită să vadă circul, neamule, cu Connect-R și Mandinga. Circ cu grămada, că pâinea și-o cumpără singuri din hipermarket. Da, frumos. S-a fluidizat un pic traficul (canci, cu se(n)xul ăla giratoriu numai ușor nu e, dar treacă-meargă), una peste alta, zona arată bine. Dar… s-a făcut pe “ruinele” fostei Flăcăra.

Poate că, de la o vârstă, sunt mai sentimentală. Mașina de tocat pe care am avut-o drept zestre n-aș arunca-o, oricât de comod îmi e să folosesc una electrică, iar tigăile de fontă, așa negre și urâte, că tot de zestre sunt și astea, sunt mai durabile decât tigăile ceramice, care se ard oricum, chiar dacă sunt cu preț redus, dacă te-ai îmbulzit bine la deschidere, sau cele de teflon, pe care vrei, nu vrei, la maximum doi ani trebuie să le schimbi.

Hai să recapitulăm puțin. Avem 5 malluri, 2 Lidl, 3 Kaufland, 2 Penny, Billa, Selgros, câteva Carrefour, METRO, Praktike