Pe primarul Vultureştilor, Mihai Grădinariu, l-am întâlnit unde altundeva decât în noul şi cochetul sediu al primăriei locale, situat în satul Pleşeşti, care, văzut din exterior, seamănă cu cel al unei bănci.

„Chiar asta a şi fost înainte, sediu de bancă”, mă întâmpină cu bonomia-i binecunoscută edilul-şef, întinzându-mi o mână caldă, în timp ce mă bombardează cu alte informaţii esenţiale, ca la Teleenciclopedia: „A fost, înainte de bancă, agricolă era, cum s-a întâmplat şi la Suceava, la voi, şi sediu CAP. Prin grija CJ Suceava, s-a reuşit achiziţionarea acestei locaţii, care ne-a fost dată nouă în folosinţă. Cel vechi era dezastru, ştiţi doar, că tot dumneavoastră aţi scris”.

Am scris, ne aducem a-minte, dar nu erai domnia ta primar, îi răspundem profesorului (căci asta e la bază, profesor de istorie-geografie) şi fostului director de şcoală, tocmai de aceea ne interesează cu ce se mai laudă Vultureştiul în ultima vreme.

Aflăm de la dl Grădinariu, înainte de a intra, cum se spune, frontal în fondul problemei, că instalaţia termică din primărie a fost făcută pe spezele acestei instituţii, spezele valorând vreo 200 de milioane lei vechi.

Niciun proiect european în derulare

„Suntem în plină construcţie a remizei PSI. Avem, după cum ştiţi, o maşină de pompieri, germană, pe care o folosim, serviciul de pompieri al primăriei o foloseşte la stins incendii, aşa că remiza, obligatorie prin lege, e foarte folositoare. Cu ce ne mai lăudăm? Îi lăsăm pe alţii să se laude. Noi facem, dacă suntem lăsaţi. Eu am preluat mandatul acum un şi jumătate, iar cei dinainte au lăsat prăpăd. Asta e altă mâncare de peşte... Ce să vă spunem? Avem un monument al eroilor în comună, în centrul ei, la Pleşeşti, aşa, ca un paraclis, unde să ne amintim de toţi cei care au luptat în cele două conflagraţii mondiale... La Valea Glodului, am tencuit localul