Săptămânalul ploieștean ”Tribuna – culturală, socială, politică și informativă”, din 17 februarie 1941, publică, pe prima pagină, articolul ”Aprovizionare și sancțiuni”, semnat Dimitrie Goruneanu, probabil un pseudonim al directorului publicației, Dimitrie Chiriac. Suntem, așadar, la mijlocul lui februarie, cu câteva luni înainte de începerea războiului contra Sovietelor. Încă din septembrie 1939, guvernul decretase mobilizare generală. Acum, pregătirile pentru război intraseră în ultima fază. Firește că populația era supusă unor privațiuni. Mărfurile alimentare, mai ales, se găseau din ce în ce mai greu. În condiții de lipsuri, cum se întâmplă de obicei, înflorise specula. Autoritățile erau nevoite să ia măsuri.
”Dl. magistrat Văgăunescu, primarul municipiului nostru, a luat toate măsurile necesare pentru aprovizionarea Ploieștiului, prevăzând sancțiuni pentru negustorii ce nu se vor conforma dispozițiunilor ce vor fi date în acest sens.” În opinia autorului articolului, aceste măsuri nu însemnau reducerea consumului: ”Astfel, publicul nu va trebui să umble după cumpărături de alimente în cantități mari, căci trebue să fie convins că va avea – în fiecare zi – la dispoziție tot ceeace este necesar”.
E mai greu de înțeles de ce, dacă ”în fiecare zi”, cetățenii găsesc ”tot ceeace este necesar”, mai este nevoie de măsuri, inclusiv de sancțiuni, în aprovizionarea cu alimente. Cine să le stocheze?! Nu-i oare dorința fiecărui negustor de a vinde cât mai mult?! În fine, la război, ca la război…
Negustorii, care cam începuseră, se vede treaba, să-și facă de cap, stocând mărfurile alimentare și speculându-le, ”vor trebui să înțeleagă – în sfârșit – că stocajul de mărfuri cu scopul de a fi vândute pe sub mână și cu prețuri nepermise constitue un act de sabotaj, care va fi pedepsit ca atare”.
Evident, de necazurile privitoare la aprovizionarea cu alimen
