Statul britanic, care deţine 81% din acţiunile RBS şi care a salvat grupul în criză, discută să impartă banca in două instituţii separate, “Good Bank” şi “Bad Bank”, scrie The Wall Street Journal.
Ministrul de Finanţe al Marii Britanii, George Osbourne, a cerut aprobarea oficialilor UE pentru a diviza Royal Bank of Scotland, în încercarea de a evita reglementările stricte impuse de forul european asupra băncilor susţinute de stat.
Aceeaşi situaţie a fost întâlnită şi în România în 1999, când Bancorex-ul a fost divizat, banca “bună” fiind preluată de BCR, în timp ce dosarele cu credite neperformante au fost preluate de AVAB (Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare).
În anul 1999, ministrul finanţelor a alocat de la buget o sumă de aproximativ 400 de milioane de dolari pentru a sprijini financiar BANCOREX, ca urmare a creditelor neperformante acordate. Până în 1999, statul a investit în total în BANCOREX circa 900 de milioane de dolari.
Multe persoane, inclusiv Osbourne, consideră că împărţirea RBS ar fi funcţionat în 2008, când RBS a primit primul bailout de la guvern.
O bancă mai “sănătoasă”, “good bank”, ar fi, în teorie, capabilă să acorde mai multe împrumuturi către companiile din Marea Britanie, stimulând economia. De asemenea, ar fi putut să se dovedească mai uşor şi mai rapid pentru guvern să îşi vândă participaţia.
Există totuşi câteva dificultăţi practice. Guvernul ar putea cumpăra activele “rele” de la RBS, dar identificarea şi evaluarea împrumuturilor s-ar putea dovedi consumatoare de timp şi de resurse. Transpunerea creditelor neperformante şi a altor părţi “rele” peste valoarea corectă ar putea încălca regulile europene, însă transferul împrumuturilor la valoarea corectă ar putea afecta banca “bună” care s-ar forma, în momentul cristalizării pierderilor.
În cazul împărţirii şi evaluării corecte a împrumu
