Oare cât de puternică poziţie de negociere să ai când îţi vine directorul general al Renault, Carlos Ghosn, în ţară să te ameninţe că retrage o parte a producţiei din România, atât timp cât tu, ca prim-ministru, eşti recunoscut pe plan european ca un negociator foarte slab?

Când până şi telefonul lui Hollande sună ocupat, ce poziţie iei in faţa lui Ghosn?

Când tu, ca preşedinte, eşti renegat de 70% din popor, ce legitimitate mai ai să ceri ceva in faţa unei corporaţii care asigură 10% din exporturile ţării tale şi 3% din PIB?

Acum vor începe să se deconteze politicile dezastruoase din ultimii ani, ale unor guverne succesive şi din ce în ce mai inepte - de la Boc, la Ungureanu şi Ponta.

Dacă România reuşea să atragă mai mulţi constructori auto, dacă guvernele de toate culorile nu ar fi distrus piaţa auto de maşini noi prin taxe tot mai aberante şi lipsa unor stimulente pentru producătorii autohtoni, dacă măcar am avea o strategie coerentă pentru următorii ani, atunci poate că deznodământul ar fi altul pentru industria auto de la noi, aflată încă in copilărie.

Sper ca guvernanţii să găsească argumente în faţa jocului tipic capitalist in care sunt atrase zilele astea. Încă mai sper. Dar nu cred.

În rest, nu cred nici că Renault se gândeşte serios să demonteze ceea ce a construit in România. Dar perspectivele nu se anunţă a fi pozitive, iar vina nu e, de data asta, a francezilor. Ei vor cere din ce in ce mai mult, pentru ca argumentele rămânerii lor în Romania vor deveni pe zi ce trece mai degrabă politice, decât economice.

Şi dacă politicienii noştri n-ar fi atât de ocupaţi cu a-şi lua gâtul unii altora, poate am avea şi o strategie coerentă, pe termen mediu şi lung, in privinţa unei industrii care abia îşi luase avant, iar nu doar reacţii în talk-show-uri penibile.

Staţi cu urechile ciulite. Dacă tot ne-am asumat po