Impresia pe cara o lasa afacerea Rosia Montana este ca avem de a face cu un doar penal bazat pe acuzatii foarte grave, mergand de la tradare la coruptie. Asa cum se vede, daca stai ca un neutru si citesti informatiile care circula abundent in presa, este pur si simplu o ambuscada. Povestea dureaza de prea de mult timp si prea multi demnitari de prima linie au fost implicati, au semnat, au pus stampila, etc.

Fara asemenea retea de vaste complicitati, povestea asta ramanea un episod oarecare. Afacerea se deosebeste de celelalte prin interese extrem de mari, prin sumele uriase puse in joc. Si nu e vorba numai de bani, e vorba de politica si de interese strategice, etc.

E un joc ale carui ramificatii e imposibil sa le descifram de la Bucuresti. Companii internationale, servicii secrete, cotatii la Bursa, etc, se intretaie intr-o plasa care merge din Canada in Australia, din SUA in Occident si abia la urma ajunge la Bucuresti. Un alt aspect, este ca procedeele prin care se incearca devalizarea statului roman de una din resursele sale cele mai valoroase au fost folosite si in alte parti. Romania nu este prima tara atacata de un desant de acest tip. Este ca un ritual, aceleasi manevre, aceleasi firme care se pierd ca matrioscile una-ntr-alta, aceleasi paradisuri fiscale etc. In plus ca peste tot apare un element cheie – complicitatea autoritatilor locale, ministri cumparati, ca si parlamentari, politicieni locali. Si mereu e o adminsitratie in aceasta lume a treia, subdezvoltata care chiar atunci cand este corecta este incapabila sa stapineasca un proiect de asemenea proportii.

Dupa atatia ani, afacere Rosia Montana este inca pe prima pagina. Este dezbatuta in Parlament. Iar guvernul se ocupa direct de RMGC si ii dedica si o lege. Se vad pe scena asta prea multe personeje de prim plan, acum ca si in urma cu 5 ani, 10 ani, 15 ani. Sunt personaje puternice