La ediţia a III-a a „Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj“, a avut loc premiera spectacolului „Ce nemaipomenită aiureală!“, pus în scenă de Silviu Purcărete, după piesa lui Eugène Ionesco

O scenă plină de manechine, îmbrăcate în paltoane, cu pălării şi fulare. Într-un colţ, un pian. O femeie cântă din picioare, izbind clapele pe acordurile puternice ale muzicii lui Vasile Şirli. În scenografia lui Dragoş Buhagiar, pe scena deschisă apare un nou locatar, fără nume, intitulat, simplu, Personajul. Un singuratic, într-un bordel al lumii.

Fără cuvinte, cu o privire scrutătoare,el încearcă să înţeleagă ceva din haosul care-l înconjoară, într-un loc unde toată lumea bârfeşte pe toată lumea, iar portăreasa este instanţa absolută.

Personaje multiplicate

Interpretat de Cornel Răileanu, Personajul este derutat de alte apariţii multiplicate ale Bătrânei Doamne, ale Doamnei cu căţeluş, ale Soţului Doamnei cu căţeluş sau ale Portăresei.

„Personajul nu vorbeşte. Este pe jumătate mut; spune numai câte un cuvânt, din timp în timp, o interjecţie. Alţii vorbesc pentru el. N-am mai vrut să pun în evidenţă doar solitudinea personajului, ci şi solitudinea personajelor care-l înconjoară. Deci n-a mai fost vorba de însingurarea unuia singur, ci de însingurarea mai multora. Personajul meu principal se află acolo ca să asculte monologurile celorlalţi şi, făcând asta, le primeşte singurătatea. Cu «Ce nemaipomenită aiureală!», cred că am introdus în teatrul modern acest lucru destul de dificil: monologul lung“, mărturisea Ionesco despre această piesă.

Silviu Purcărete şi-a mai multiplicat personajele şi în alte spectacole: „Faust“, unde a folosit mai multe Margarete, dar şi în „D’ale carnavalului“, unde a creat mai multe Didine. În „Ce nemaipomenită aiureală!“, Bătrâna Doamnă este interpretată de Irina Wintze, Anca Hanu, Romina