18 gospodine din satul natal al sportivului Ivan Patzaichin repun la locul lor frumoasele cântece ale unei comunităţi pe cale de dispariţie. „Weekend Adevărul“ vă prezintă „meşterii“ dulcelui grai lipovenesc.

Nicio zi de marţi nu le-a promis trecătorilor de pe străzile principale din centrul Bucureştiului să corupă motonia cu mai mult de un accident ori cu un banal protest. Dar în această marţi, 24 septembrie 2013, cei care se opreau pentru câteva clipe în faţa magazinului „Eva – Design Românesc“, unde Ivan Patzaichin inaugura „instalaţia artistică Urban Delta“, cădeau pradă iremediabil cântecului a 10 sirene încorsetate în haine de lipovence şi acompaniate cald de harmoşca (acordeonul) unui bărbat îmbrăcat în roşu aprins. Ce se întâmplase?

Pe această stradă cu şapte benzi de circulaţie, caldarâmuri bolnave şi parcări improvizate, acostase corul Sinicika din Mila 23, satul natal al lui Ivan Patzaichin. Şi uite-aşa, dirijat doar de entuziasm, corul Sinicika a îngheţat, pentru câteva clipe, circulaţia pe trotuarul aglomerat, lăsându-i pe oameni să se întrebe cine sunt aceste femei, cine este acest mândru purtător de mustaţă şi ce caută ei aici, urcaţi într-o lotcă, să tulbure claxoanele frământaţilor participanţi la trafic?

Nuvela rurală a lui Vladimir Suhov

Povestea asta are ceva dintr-o nuvelă rurală despre supravieţuire: acum vreo 8 ani, nu tare demult, dar orişicât, când nimeni nu anunţa pe reţelele sociale că a pus mâna pe trei caraşi în Delta Dunării, Vladimir Suhov, un cetăţean particular din localitatea Mila 23, a pornit, de unul singur, pe uliţele satului. S-a dus din poartă în poartă, să-i anunţe pe consăteni că el nu vrea ca aceştia să uite de unde-au plecat, să-şi uite frumoasele datini ale comunităţii, deci identitatea. Cum arată „Sinicika“,

mlădioasa păsărică?

„Sinicika“ este varianta rusească a dumbrăvea