Pentru Cristian Moise, un student medicinist de doar 23 de ani, protestele de la inceputul anilor ’90 sunt doar o poveste. Face parte din prima generatie de studenti ai Romaniei care nu a trait deloc in perioada comunista. O generatie care are inca, din nefericire, multe motive sa iasa in strada.
Mai ales daca e vorba de studenti la medicina. Caci viata unui student medicinist in Romania curge intre amenintarea unui viitor gri aici si optiunea unei sanse reale, dar departe de casa.
NOROCUL MEU
“Mama mea este medic la Galati si m-a incurajat destul de mult sa fac si eu Medicina, dar nu a prea avut trecere pana in clasa a XI-a. Am avut la liceu un profesor exceptional , care m-a atras catre fizica, am zis ca voi face inginerie si ca voi pleca afara. M-am antrenat destul de mult pe partea aceasta, m-am antrenat in engleza, in activitati extra-curriculare, astfel incat sa am un dosar bun. Dar vazand ca nu sunt limitat de o anumita arie sau de un talent intr-o anumita arie, ci ca am o varietate de optiuni, am inceput sa ma gandesc la ce as putea sa fac cel mai bine pentru lumea asta? Sa salvez vieti de exemplu. Stiu ca suna a poveste melodramatica, dar chiar asa a fost.
Partea la care mama a avut o reala contributie a fost accesul. Fiind medic, a putut sa imi faciliteze accesul in sistemul medical pentru am vrut sa vad daca rezist. M-am dus intr-o unitate de primiri urgente, intr-o sala de operatii, am vazut cum functioneaza sistemul cand eram inca in liceu. Am fost norocos din acest punct de vedere.
Cand m-am hotarat sa merg pe aceasta directie, parintii au fost constienti ca va fi dificil din punct de vedere financiar. Pe sistemul actual esti somer cu diploma dupa 6 ani de facultate daca nu prinzi loc la rezidentiat sau nu reusesti sa pleci afara. Dar, in ultimii ani de criza economica, medicina a redevenit o me