Dincolo de latura suprarealista pe care o contine pactul de coabitare dintre Victor Ponta si Traian Basescu, din punct de vedere institutional, acordul este pe punctul de a-si castiga importanta pe care nu a avut-o nicio clipa in momentul semnarii.
Suntem martori unui eveniment unic si extrem de interesant in politica noastra. Pentru ca au distrus punct cu punct toate elementele realitatii, primii doi actori ai scenei politice pun la cale constructia unei lumi paralele - un substitut care sa furnizeze iluzia ca lucrurile inca sunt tinute sub control, ca realitatea inca mai poate fi guvernata.
Adevarul e insa ca ambii poli ai politicii romanesti au esuat dezastruos, iar singurul lucru de care se mai pot agata astazi este acea foaie a pactului de coabitare. Acord caruia i se da o importanta atat de mare tocmai pentru ca este singurul mod prin care cele doua mari centre de putere spera sa se salveze. Scopul este construirea unei lumi paralele care sa inlocuiasca realitatea asupra careia niciuna dintre puteri nu mai detine controlul.
Pentru ca actul de guvernare din ultimii ani a falimentat la propriu existenta, astazi se fac eforturi pentru impunerea unei lumi paralele care sa poata fi modelata mai usor, din condei, asa cum realitatea nu va putea fi niciodata schimbata.
Doar o astfel de explicatie ar putea da seama de faptul ca in aceste momente o delegatie a presedintelui si una a premierului negociaza termenii si punctele pactului de coabitare dintre cele doua institutii. Ridicol si, in acelasi timp, cat se poate de serios.
Orice om cu o judecata sanatoasa intelege din start inutilitatea pactului de coabitare. Din moment ce avem (inca) o Constitutie, legi si institutii care sa le aplice, la ce bun o meta-intelegere intre primii oameni in stat? Perceput initial ca o scamatorie si un truc al presedintelui pentr
