De data asta, subiectul pare serios. Cel puţin, la prima vedere. Un fost ofiţer de la contraspionaj s-a decis să rupă, în sfârşit, tăcerea. Deşi acum e pensionar, acesta se teme încă de rivalii cu care se urmărea pe vremuri.
Omul n-a vrut să-mi zică numele adevărat, aşa că mi-a dat numele de cod: agentul Tache. După atâţia ani, nea Tache încă se teme că va fi descoperit de agenţiile de spionaj străine. A acceptat să-i dau poza la ziar, convins că ăştia de la CIA şi KGB nu prea citesc ziare din România. Totuşi, m-a rugat să-l iau mai din profil, ca să-i deruteze pe inamici. A recunoscut că nu mai are el faţa aia de James Bond din tinereţe, dar n-a vrut să rişte.
Actorul
Domnul Tache, despre care era să vă spun că stă în comuna Brazi, a fost ofiţer la contraspionaj: „Ca să înţelegeţi mai exact, eu eram ăla care se ocupa de spionii trimiși de alte ţări, ca să ne afle secretele”. Să nu credeţi că a fost simplu să lucreze în acest domeniu. Antrenamentele au fost foarte dure: „Noi făceam multe lecţii de actorie, pentru că trebuia să jucăm diverse roluri, ca să-i prindem pe nenorociţi. Am învăţat de la profesori cum să joc rolul unui frizer. Am făcut şi pe ciobanul, dar mă băgau la înaintare şi prin bănci. Eram bun la mimică. Nu mă impresiona nimic şi intram foarte bine în rol”.
Acum îi pare rău că n-a ajuns la Hollywood, pentru că sigur ar fi jucat cel puţin în „Pe aripile vântului”. Nea Tache nu era doar un actor de Oscar în domeniul contraspionajului, ci era foarte priceput şi la bătaie: „Am învăţat lupte de stradă. Nu tâmpenii ca judo sau karate. Nu trebuia să dau de bănuit că sunt antrenat special. Ştiam să dau bine cu pumnul. Atât! Tot ce trebuia să fac era să mă apuc să lovesc dezorganizat. Ştiam să trag cu pistolul, dar arma nu trebuia s-o scot decât în ultimă instanţă”. Însă nu a fost cazul, pentru că ştia să se
camufleze şi se bătea
