A fost Miss. Toto Cutugno i-a cerut un “duo”. A luat “aurul” la San Remo şi “bronzul” la paralimpicele londoneze. Ea e Annalisa Minetti, iar alăturarea din titlu nu-i număr de terminal. E boala ce i-a mîncat vederea
Dacă avea emoţii? Era o glumă? Logic că simţea cum se cutremură pămîntul. Annalisa Minetti! Da, ea era! Aşa o anunţase Eva Herţigova, faimoasa Eva Herţigova! Peste 11 secunde avea să intre în finala festivalului de muzică de la San Remo, 1998. Exact, scena aceea pe care, cu nouă ani în urmă, Pooh şi “Uomini Soli” făcuseră furori. Pe care Umberto Tozzi se dezlănţuise, de pe care Ricchi e Poveri smulseseră miliarde de aplauze, pe unde parfumul lui Eros Ramazzotti încă se mai simţea…
A tras aer în piept, a cîntat perfect “Senza te o con te” şi…”aur”. Mama, Filomena, plînsese. Cu 22 de ani în urmă, cînd micuţa văzuse lumina zilei, neonatologul glăsuise: “Doamnă, cîntăreaţă scrie pe fruntea ei. În viaţa mea n-am auzit un bebe cu aşa plămîni!”.
Da, partea cu “lumina zilei” sună a limbă de lemn, dar, pentru ea reprezenta mult mai mult.
Cînd clarul devine neclar…
Trecuseră ani buni de cînd simţise că ceva nu e în regulă cu ochii săi. În 1996 primise verdictul: “retinitis pigmentosa”, o nenorocită de boală care îţi mănîncă vederea. În doi ani nu mai ştia cum arată roşul, cum zboară un porumbel, cum e îmbrăcat iubitul şi cum a stat pe teren AC Milan. Aşa s-a încoronat la San Remo.
N-a plîns, n-a jelit. Ba da, a făcut-o cînd a auzit că şi Francesca, sora sa, suferă de aceeaşi boală. Atunci s-a uitat, puţin, spre cer: ea poate mai greşise cu ceva, dar Franci de ce trebuia să sufere?
În 1999 a decis să se ia cu soarta în piept, să vadă cine închide tabela în avantaj. S-a apucat de atletism, nu înainte de a trece pe la doctor. Da, care era problema? Înţelegea perfect ce se petrece cu ea. Annalisa Minetti, San Remo 1998, Annalis
