Un domeniu aparte al geneticii studiază modul în care stilul de viaţă şi istoricul personal modifică materialul genetic cu care ne naştem – epigenetica. Aceste modificări, de care suntem în mare măsură responsabili, ar putea fi cauza pentru majoritatea bolilor, susţin specialiştii în epigenetică.

Planta Arabidopsis thaliana, o obişnuită a laboratoarelor de cercetare din întreaga lume, este unul dintre „cobaii“ cei mai utilizaţi şi în genetică. Pentru a observa diferenţele dintre plante identice provenite din medii diferite, o echipă de cercetători de la Institutul Naţional de Cercetări Agronomice din Versailles, Franţa, a încrucişat una dintre aceste plante, provenită din Polonia, cu o alta, originară din Tadjikistan. Din încrucişarea lor au rezultat „indivizi“ aproape sterili, fiindcă cele două plante se „comportau“ ca şi cum ar fi fost două plante provenind din specii total diferite.

Crezând că de vină este o diferenţă între codurile genetice ale celor două plante, cercetătorii au analizat ADN-ul lor, dar rezultatul a fost surprinzător. Ei au constatat că secvenţa genetică a fertilităţii era identică la cele două plante şi era activă (doar dacă ar fi fost inactivă ar fi condus la sterilitate). Rezolvarea enigmei a fost publicată mai târziu într-o revistă de specialitate: în planta originară din Tadjikistan gena respectivă era afectată de o modificare „epigenetică“ (care ţine de mediul în care a crescut), pe care a transmis-o unora dintre urmaşi.

Dincolo de genetică

„Epigenetică“ este un cuvânt inventat de biologul britanic Conrad Waddington în anii ’40 şi înseamnă „dincolo de genetică“. Ce defineşte acest termen? Pe parcursul dezvoltării în uterul mamei, apoi în decursul vieţii, anumite gene se exprimă, altele nu – există trei mecanisme care dictează acest proces de activare sau inactivare.

Primul implică histonele – nişte prote