Lumea este cu sufletul la gură, toată lumea așteaptă verdictul meciului dintre echipa lui Ponta și echipa lui Băsescu.

Deși a fost declarat meci oficial, între două instituții ale statului, deci de nivel național, iar la cererea ambelor echipe arbitrul este străin, condițiile de joc sunt specifice meciurilor amicale. Nu se joacă pe terenul nici unei echipe, culmea întâlnirii o constituie chiar faptul că reprezentanții lui Ponta au refuzat ca întâlnirea să aibă loc la Cotroceni. De ce oare? De ce se temeau, îi aresta cineva, le lua cineva capul, sau glasul? Sunt curios dacă îi va întreba cineva și dacă vor fi întrebați cei doi miniștri, ce vor răspunde. Care este miza, unde este pericolul, pentru numele lui Dumnezeu? Este nu numai o copilărie, ci o lipsă de respect față de Instituția Prezidențială, pentru că nu este vorba de un conflict armat și un armistițiu între două țări beligerante, ci despre două delegații formate din oamenii aceleiași țări, cu aceleași interese, nu se taie capete nu vine nimeni cu Bazooka în buzunarul de ceas. Este absolut halucinant unde s-a ajuns în luptă politică românească. Nu spun că ne-am făcut de râs, că nu mai suntem de mult de fală, dar ne adâncim într-o mocirlă din care nu vom ieși și ar trebui să renunțăm din decență la dorința sau pretenția numită Shengen. Bineînțeles lumea e interesată să vad cine va câștiga, cu atât mai mult cu cât au intrat în joc și jucători străini deși este interzis, fiind vorba de ”reprezentative naționale”.

America, prin Ambasada SUA la București, deocamdată îl sprijină pe Băsescu. Cu toată dragostea lui Colin Powel față de pesedista Corina Crețu, cu toată colaborarea dintre Ponta și consilierul său special Wesley Clark, deocamdată administrația Obama merge pe mâna lui Băsescu în ciuda zvonurilor că acesta ar fi cu un picior în groapă, că are nu știu câte dosare în pregătire prin SUA pentru tr