Împătimit, cum îl ştim, de toate aspectele culturii române cu care a intrat în contact, Nicolae Cârlan nu osteneşte să ne aducă aminte, atât prin scris, cât şi prin viu grai, că familia Porumbescu merită pomenită din plin anul acesta, măcar sub semnul celor 190 de ani de la naşterea lui Iraclie (9 martie 1823), a celor 160 de la naşterea (14 octombrie 1853) şi 130 de la moartea lui Ciprian (6 iunie 1883).
Deşi autor al unor creaţii prea bine cunoscute (Balada, opereta Crai nou, Tricolorul – ajuns şi în onoranta postură de Imn naţional), apreciat în timpul vieţii, când a cutreierat pământul românesc şi parte din cel străin (şi din cauza sănătăţii precare), preţuit de contemporani şi omagiat în posteritate, mare parte a operei sale a avut un parcurs sinuos, rămânând în postura de manuscris o bună parte a timpului. Tocmai întru punerea în valoare a întregii opere componistice porumbesciene şi a evitării pericolului dispariţiei totale, prin intermediul unor accidente nedorite, Societatea Filarmonică din Craiova (tocmai din inima Olteniei!) ia iniţiativa, la împlinirea a douăzeci şi cinci de ani de la moartea compozitorului, a tipăririi integrale a operei acestuia. Apelul a apărut în „Neamul românesc” al lui N. Iorga, An. III, nr. 64, 30 mai 1908, la paginile 1011-1012, iar generoasele idei se desprind cu limpezime din înşiruirea rândurilor, aşa că lăsăm pe fiecare în linişte să mediteze asupra soartei unui dintre cei mai talentaţi compozitori ai noştri:
„Duminecă, 25 mai a.c., s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani de când unul dintre cei mai de seamă compozitori muzicali români: Ciprian Porumbescu, s-a stins în floarea vieţii (la 25 mai 1883) în Stupca, Bucovina.
Societăţile muzicale din Bucovina, Lugoj, Braşov, Sibiu, Bucureşti, T.-Severin etc. au sărbătorit această aniversare.
Societatea Filarmonică din Craiova va sărbători şi ea amintirea
