Indiferent de oraşul în care trăiţi, cu siguranţă aţi trecut măcar o dată pe lângă o contrucţie lăsată moştenire de comunişti. Într-o perioadă în care noul şi influenţa vestică erau interzise arhitecţilor, în România totalitară au răsărit clădiri sau monumente care impresioneză şi astăzi.
Poate cea mai impunătoare clădire a cărei construcţie a început în perioada comunistă este Palatul Parlamentului. Finalizată, ce-i drept, după revoluţia din ’89, colosul arhitectural are o suprafaţă de numai puţin de 365.000 de metri pătraţi şi este înscris în Cartea Recordurilor fiind cea dea doua clădire administrativă ca şi suprafaţă din lume şi cea de-a treia ca volum.
Ceaşescu a luat decizia de a ridica imensa clădire imediat după cutremurul din 1977, care lăsase urmări importante în arhitectura Bucureştiului. Lucrările au început în 1983, însă înainte ca dictatorul să fie înlăturat de la putere acestea nu erau finalizate ele continuând şi după Revoluţie.
În 2006, se estima că lucrările de la Palatul Parlamentului, sau Casa Poporului – aşa cum mai este cunoscută clădirea, s-ar ridica la aproximativ 3 miliarde de euro. De remarcat că toate elementele decorative din interior, dar şi materialele de construcţie folosite la ridicarea construcţiei provin din România.
Amprenta comuniştilor poate fi lesne observată şi pe unul dintre cele mai importante bulevarde al Capitalei. Bulevardul Unirii – unul dintre cele mai aglomerate ale Bucureştiului. “Fiind inspirate de arhitectura regimurilor totalitare din fostul bloc socialist, cu precădere China şi Coreea de Nord (vizitate de Nicolae Ceaşescu în 1979), lucrările la noul Centru Civic şi la boulevard au fost inaugurate la 25 iunie 1984 în prezenţa conducerii de partid şi de stat. Reprezentând un echivalent socialist al arterei Champs Elysees, bulevardul Victoria Socialismului se încadrează în suita de lucrări megal
