Aş crede că universitarul Mihai Iacobescu îşi măsoară vârsta nu în unităţi de timp, ci în cărţile al căror autor este, ştiind că numai viaţa lor i-o sporeşte pe-a lui. În recentul august a trecut în linişte, cu elegantă înţelegere, peste momentul 75 al trăirii sale.
A vrut parcă să ne spună că nu cei care-l cunosc şi preţuiesc îi datorează o bună urare, mai degrabă el fiindu-le dator cu încă (şi încă) o carte, cu studii, articole, recenzii, medalioane, comentarii şi note care să onoreze cuprinsul unor volume academice, pagini de reviste de specialitate, ziare etc.
Se face însă ca, acum, pentru bucuroasă lectură, să ni se dăruiască o carte ce nu-i poartă semnătura, dar – apărând sub auspiciile Facultăţii de Istorie şi Geografie a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava – e consacrată integral lui. Gestul – al unei instituţii care se respectă – este unul dintre cele mai alese. Volumul (850 de pagini), cu un titlu sugestiv: „CREZUL ISTORIEI. In honorem Prof. univ. dr. Mihai Iacobescu”, a văzut lumina tiparului la Editura „Junimea” din Iaşi, coordonatorii lui fiind prof. univ. dr. Ştefan Purici şi prof. univ. dr. Dumitru Vitcu. Sunt doar câteva precizări care aşază cartea între valorile oricărei biblioteci. Un asemenea sentiment am trăit, joi, 10 octombrie 2013, la întrunirea (de suflete, aş zice) de la Universitatea suceveană, prilejuită – evident, în prezenţa celui omagiat, protagonistul momentului – de lansarea volumului ce cuprinde, generos, texte mărturisitoare pentru credinţa, pentru convingerile ce l-au apropiat pe profesorul Iacobescu de o ştiinţă care avea să-i solicite, să-i consacre lucrarea minţii, verva curiozităţii şi vigoarea unei pasiuni ce au rodit în pagini de carte, în cursuri adresate studenţilor de la catedra universitară sau în alocuţiuni adresate unui auditoriu divers.
Despre remarcabila apariţie editorială vor scrie, cu
