În fapt, nu ştiu dacă l-am supărat cu adevărat pe Liviu Mihaiu. Cert este însă că în cadrul emisiunii „Între bine şi rău” (pe care a moderat-o marţi seara la TVR 1), a fost nevoit să mă „ameninţe” cu cartonaşul galben pentru intervenţiile pe care le-am avut „peste rând” în timp ce vorbeau şefii de la RMGC (cu Dragoş Tănase în frunte). Dar cred că nu se aştepta nici el să vin de la Cluj, cu două nopţi de condus pe drum, pentru a mă rezuma la două intervenţii, de 2-3 minute la începutul, respectiv la finalul emisiunii. De altfel, cât se poate de colegial, l-am prevenit şi eu, înainte de a intra în direct, că nu mă voi limita la atât.

Problema reală al unei astfel de show televizat porneşte de la format. Un format de inspiraţie britanică, dezvoltat într-o cultură în care dezbaterea (debate-ul) are o altă istorie şi înţelegere din partea publicului. Şi în care regulile sunt respectate nu doar pe formă, cât şi pe fond. Mai exact (se întâmplă şi la britanici, dar într-o măsură mult mai mică), un astfel de format este extrem de periculos când o parte emite minciuni (nu argumente) pe bandă rulantă, fără a exista posibilitatea de răspuns şi de deconstruire a respectivelor minciuni. Profitând de numărul mare de invitaţi, raportat la timpul relativ scurt al emisiunii, reprezentanţii RMGC au abuzat de această situaţie emiţând la foc automat minciuni la secundă. Câteva dintre ele am apucat să le punctez în timpul emisiunii, dar ţinând cont de avalanşa acestora era imposibil „de ţinut pasul” cu ele.

Campionul absolut rămâne Dragoş Tănase. Să le luăm pe cele din prima intervenţie (2-3 minute).

„Avem aici (în platou – n.a.) oameni din Roşia, care pot să spună mai multe” – de fapt, dintre cei prezenţi în emisiune şi în platou au recunoscut un singur roşian (poate or mai fi fost unul, doi, pe care nu îi cunosc), majoritatea absolută a echipei RMGC era formată însă