Primul an de facultate al lui Adrian Titieni (50 de ani) nu a mers ca pe roate. Actorul povesteşte că, din pricina aşteptărillor neîmplinite, a intenţionat să lase actoria şi să se transfere la Facultatea de Psihologie.
Adrian Titieni pare să nu se simtă confortabil atunci când vorbeşte despre el. Nu atât memoriile din tinereţe, când ba era actor, ba silvicultor, sau când recita şi 10 poezii deodată îl fac să vibreze, cât justificarea acţiunilor şi descoperirea de sine. Asta îl preocupă mai mult. Iar o radiografie a traseului său ne arată că provocările din viaţă n-au fost uşor de biruit – dacă în copilărie imita personaje din filme, în liceu era preocupat de ştiinţele economice. Un pic mai târziu, când a urcat prima oară pe scenă, alături de Marin Moraru, Mihai Mălaimare sau Olga Tudorache, s-a gândit că nu e de el, că mai bine ar fi psiholog. Iar când „s-a întors“ la Teatru, a rămas până în prezent. Între timp a cochetat şi cu puţină politică. Dar dintre toate acestea, Adrian Titieni pare să se simtă confortabil atunci când vorbeşte despre profesori şi despre studenţi, o precupare pe care, iată, a mai dobândit-o pe drum. Mâine, cine ştie ce mai apare.
„Weekend Adevărul“: Încă de la 7 ani voiaţi să deveniţi actor. Era acea dorinţă caracteristică celor mici sau aţi avut parte de o experienţă care să vă îndrume către meseria asta?
Adrian Titieni: A fost o dorinţă de moment, nicidecum o gândire conştientă. Dar, privind în urmă, atunci am avut senzaţia că numai mie mi se întâmpla asta. Apoi am traversat perioade care mi-au certificat faptul că li se întâmplă tuturor. Până la urmă, într-un moment al vieţii tale, vrei să devii actor. Uitaţi, vă întreb pe dumneavoastră, nu v-a trecut prin gând niciodată asta, măcar pentru o clipă?
Tot pe scenă, dar cu microfonul în mână.
A, cântăreaţă. Deci tot în centrul atenţiei! De fapt, cauza e acolo. Toţi
