Ţîfna şi trufiile care mocnesc înăuntru sînt mult mai primejdioase decît oricare necaz venind din afară

S-a făcut mult caz de motivele pentru care arbitrul Colţescu a favorizat Steaua în mai multe jocuri, motive care, pasămite, ar fi toate “capitaliste” şi ” în uz în fotbalul din lumile sărace”, deşi împricinatul ar avea şi îndemnuri profund balcanice de a sta capră la cei puternici şi agresivi. Nu-s deloc puţini cei cu talent de slugi. Cei cărora li se umple sufletul de fericire cînd sînt înjuraţi cu şăgălnicie de stăpîni. Care îngenuchează preventiv, în ideea că omul cu bani şi cu putere îşi va aminti cîndva de ei şi-i va milui cu ceva, cu un ban, cu o pîine, cu o pilă. Mulţi mahări mai mari au păţit-o fiindcă n-au rezistat linguşelilor şi ploconelilor, laudelor apocaliptice şi mîngîierilor de ţuţări.

Banii, e adevărat, au rostul lor în nevoia de slugărnicie a multor arbitri şi a unor patroni. Sînt însă şi echipe în prima ligă care, nu c-ar fi onorate să le calce Steaua în picioare, dar dacă tot e să piardă, măcar să n-o supere fiindcă au îndrăznit să joace la ambiţie şi la oase. Echipele astea pierd cu 0 - 5 aşa, ca să priceapă Steaua că la o adică, de va fi nevoie ca Steaua să aibă golaveraj, ele pot pierde decent şi cu 0 - 10. Formaţiile care nu de mult s-au răsculat contra Stelei şi i-au luat titlul de sub nas sînt toate istorie.

În momentul de faţă, cel mai neînduplecat adversar al Stelei e chiar Steaua.

După cum merg lucrurile, Steaua vrea să cîştige toate meciurile cu un avans de puncte atît de mare, încît să poată la sfîrşit să-şi bată joc în modul cel mai mîrlănesc cu putinţă de toată lumea, de toţi cei care au cutezat să ridice capul în faţa triplului Reghecamf - Stoica şi familiile. Steaua nu mai vrea victorii, vrea răzbunări. La răzbunările Stelei sînt gata să intre în luptă fără plată o mulţime de lume cu vocaţia îngenuncher