Un caz interesant a fost cel al relatiilor finlandezo-române si al maresalului Carl Gustav Mannerheim, considerat de poporul finlandez fondatorul Finlandei independente si erou al celor doua razboaie mondiale.
Mannerheim a luptat în România, în perioada Primului Razboi Mondial si s-a alaturat României, în calitatea sa de sef al statului finlandez, în 1941, în ofensiva Axei contra URSS, dupa ce aceasta a invadat si si-a anexat teritorii din ambele tari, în 1939 si 1940.
Mannerheim si Antonescu si-au acordat reciproc cele mai înalte onoruri ale tarilor lor iar o unitate speciala de vânatori de munte a luptat chiar pe frontul finlandez. Când oficialitatile române au vizitat Helsinki în 1968, au depus o coroana de flori la monumentul lui Mannerheim, provocând furia conducerii URSS si a presedintelui finlandez Kekkonen. Oficialitatile ungare nu l-au tratat niciodata pe Mannerheim într-o maniera pozitiva si, în tratatele lor istorice, l-au portretizat ca pe un ticalos.
În august 1969 presedintele SUA, Richard Nixon a vizitat România, fiind prima vizita postbelica a unui presedinte american într-o tara comunista. Imediat Moscova a început o campanie în forta de discreditare a independentei României, la Washington. România s-a angajat sa intermedieze contactele chino-americane si a reusit în mod stralucit acest lucru, ceea ce a atras din nou furia Blocului Sovietic, încercând blocarea legaturilor economice româno-americane si a relatiilor României cu Occidentul.
Moscova a început operatiunea de blocare a relatiilor franco-române si a reusit pe deplin, folosindu-se de Mihai Caraman, mergând chiar mai departe când agentii Moscovei l-au asasinat pe colonelul Cheyran d'Abzac, ofiterul de informatii militare francez. D'Abzac si soferul lui au fost ucisi într-un "accident" de circulatie înscenat pe soseaua Bucuresti-Ploiesti, la Baneasa,
