Roger Federer a descoperit #hashtagul şi, talentat cum îl ştim, a prins imediat ideea. Mai mult, inovator cum de asemenea îl ştim, a răspuns cu un hashtag la o întrebare pusă la o conferinţă de presă de la Shanghai!
Iniţial, hashatag-ul a fost un fel de a rezuma un tweet pentru a fi uşor de găsit apoi după subiect. Dacă scriai pe Twitter ceva despre Federer, de exemplu că a mai doborât un record sau c-a pierdut în turul trei, puneai la sfârşit #Federer sau #ATPtennis, astfel încât cei care voiau să afle ce-a mai făcut the PeRFect One, tastau #Federer şi obţineau toate isprăvile sale recente.
Curând însă, aşa cum se întâmplă cu internetul, utilizarea iniţială a hashtagului n-am mai fost de ajuns. În loc de prozaica şi utila funcţie de rezumare-catalogare, hashtagul a început să fie folosit la mişto, ca un fel de continuare a tweetului, cam cum e poanta pentru banc. Un fel de ba-da-bum final. De exemplu acum, că Federer a ieşit iar devreme dintr-un turneu, completezi fie cu #notAGAIN sau #whatelseisnew, în funcţie de cât de mult îţi pasă.
PseudoFed, celebrul cont de parodie, a făcut celebru hashtagul #humble, care funcţionează cel mai bine spus după ceva excesiv de lăudăros sau de pompos. Contul de parodie al lui Nadal utilizează cu succes #trymybest, din motive evidente. Însă dintre jucătorii reali de tenis cu conturi reale de Twitter, puţini erau cei care stăpâneau subtilităţile folosirii cu succes a hashtagului. Dintre aceştia, îi menţionez pe Andy Roddick şi pe Laura Robson care, mă rog, au avantajul de a fi vorbitori nativi de engleză. Restul se mărgineau la mesaje utilitare gen: „Tough match today, happy to win, thank you for your support! #wimbledon”. Apropo de cât de cool e Laura, i-a pus şi ea o întrebare lui Roger: „Putem să fim cei mai buni prieteni?” Roger i-a dat retweet şi acum Laura este singura jucătoare, alături de Sharapova, pe
