În mod normal, creierul este perfect echilibrat în craniu, suspendat în lichidul cefalorahidian, care îl protejează. Însă, atunci când capul se loveşte foarte puternic de ceva, acest lichid nu mai poate proteja suficient creierul.

Astfel, creierul se loveşte de craniu, iar atât zona care a intrat în contact cu osul, cât şi cea opusă acesteia (care se loveşte de craniu atunci când creierul revine la locul său) se învineţeşte.

În funcţie de impact, creierul se poate roti. Această mişcare de răsucire întinde şi tensionează celulele nervoase din creier, iar astfel, capacitatea lor de a transmite şi de a primi mesaje de la restul corpului este întreruptă don cauza că axonii (acele fibre mici prin care celulele cerebrale transmit semnale) se întind şi uneori chiar se inflamează.

Întinderea şi inflamarea excesivă a acestor celule nervoase însemnă că ele îşi pierd permanent capacitatea de a comunica cu restul corpului. Prin urmare, o comoţie paralizează imediat funcţiile nervoase ale creierului, ceea ce însemnă că individul nu mai poate simţi nimic. Însă, această paralizie este reversibilă şi dispare la scurt timp după impact. De asemenea, nu este neapărat necesar să fi inconştient pentru a suferi un traumatism cranio cerebral.

Potrivit specialiştilor de la universitatea din Missouri, există trei niveluri de severitate a comoţiei:

1. atunci când persoana conştientă, dar este confuză şi nu poate gândi clar; în acest caz, simptomele menţionate durează maximum 15 minute.

2. atunci când persoana este încă conştientă, dar confuză şi prezintă pierderi de memorie; în acest caz senzaţia de dezorientare durează cel puţin 15 minute.

3. cazul în care persoana este inconştientă, iar atunci când îşi recapătă conştienţa continuă să aibă dificultăţi în gândire şi probleme ale funcţiilor motorii.

Pe de altă parte, oamenii de vindecă în moduri dif