Cu regizorul Aurel Miheleş despre “trilogia Caragiale”, despre Jean Georgescu şi despre cuplul de aur al cinematografiei anilor '50
Fiul unui miner de la Roşia Montană, regizorul Aurel Miheleş (n. 1925) a intrat în istoria cinematografiei româneşti cu “trilogia Caragiale” - “Două lozuri” (1957), “D-ale Carnavalului” (1958) şi “Telegrame” (1959) -, realizată alături de prietenul său de o viaţă, Gheorghe Nagy. Colaborarea, pentru aceste filme, cu Grigore Vasiliu-Birlic şi Alexandru Giugaru avea să-i aducă, în 1960, o nominalizare la Marele Premiu Palme D'Or de la Cannes, în 1960. Chiar dacă în spaţiul redus al ediţiei de print ne-am oprit doar la povestea “triadei” caragialene, povestea vieţii regizorului Aurel Miheleş este una captivantă, demnă de... o montare cinematografică. Vă invităm să citiţi integral interviul pe www.jurnalul.ro. Acum şi aici, să aflăm care este... adevărul despre «Două lozuri» (şi despre celelate două filme-etalon ale sale), la mai mult de o jumătate de secol distanţă.
“«Două lozuri»... primul scenariu l-a făcut Jean Georgescu. Nu ştiu exact, nu l-am citit, nu ştiu cum era construit, dar n-a fost acceptat decupajul regizoral propus de el. Jean Georgescu, care era un om cu foarte multă personalitate, nu a acceptat să schimbe. (...) Din moment ce era aprobat, trebuia făcut şi atunci ni s-a propus nouă. Am cerut să ni se dea libertatea de a face noi un nou scenariu. Dar pe generic au fost trecuţi trei scenarişti: Jean Georgescu, Gheorghe Nagy şi eu.
Jean Georgescu? Existau colegi, tineri, care îl adorau. Pentru noi era Jean, un guru. Eu nu am avut relaţii amicale cu el. Ne-am întâlnit pe poziţii diferite din cauza lui Caragiale. Noi nu am realizat întru totul partitura lui Caragiale. Noi am vrut să păstrăm spiritul lui Caragiale, dar forma de exprimare trebuia să fie alta.”
Despre Giugaru şi Birlic @N_P
