Au făcut muzică 20 de ani. E singura trupă care se aude din maşini de lux sau din gioarse imediat cum le apare un album nou. O ascultă geekşi nervoşi, cocalari, copii, tineri, tipi care bat spre 40 de ani, patroni, şomeri, premieri…
Erau o construcţie cumva firească a anilor 90, venită din YoMTV Raps, emisiune accesibilă în toate cotloanele ţării după răspîndirea televiziunii prin cablu. Aşa a apărut “copia autentică”, BUG. Cu mesaj social scăpat uneori (printre obsesiile gangsta mai mult sau mai puţin “vopsite”) în forme mai autentice decît tot ce-au dat restul trupelor şi genurilor la un loc.
Eram cu grunge, cu alte prostii. Dar rapul a fost mereu în playlist. Nu gangsta rap, nu m-a interesat niciodată (asta era bine pe la YO că vedeai destul de mult şi rap social, nu doar petreceri cu femei cu fundul mare). BUG Mafia îşi băteau capul să prezinte fluturii din capul cartierului. Aşa că, teoretic înţelegeam ce vrea să facă RACLA; practic, erau mai buni BUG.
Păi hai să sărbătorim. Facem un top 5:
5. Româneşte. Perioada anti-Năstase. Ăia de la PDL au vrut să-i bage în revoluţia portocalie. Nu s-au băgat:
4. Bag pula-n lume… Perioada anti-Băsescu, iarăşi emit mesajul fără să se lipească de vreun partid. Piesă puternică, placată pe Vali Sterian. Anti-sistemul BUG e şi chemare la “pus mîna pe ciomag”. Apolitismul lor e de aia mai de înţeles decît apolitismul roz al unora.
3. Limbaj de cartier. E cu Cheloo (nu-mi plac Paraziţii, evident, sînt mai contrafăcuţi decît par şi au alunecat în clişee pe placul unui public care vrea să se dea mai “de stradă” aşa, la un pahar). Dar piesa asta a avut o istorie interesant culturală – au fost dezbaterile cu Pruteanu şa televizor, cu tot felul de apărători ai culturii şi limbii române. Era strict de show-off, superdatată acum: uite ce urît vorbesc şi oamenii mă plac pe mine, nu culturhhaa
