Lorena Lupu va juca, în acest week-end, la Cluj-Napoca, în Miserupia. ZIUA de CLUJ a stat de vorbă cu actriţa şi scriitoarea despre profitabilitatea literaturii erotice în România, dar şi despre piesa de teatru care evidenţiază drama victimelor traficului de carne vie. Lorena Lupu a lansat în această vară romanul „Don Juana", caracterizat ca un fals tratat de mitologie contemporană cu accente erotice.
Este pregătită piaţa din România pentru literatura erotică explicită?
Dacă nu e pregătită, îi facem preludiu (râde). Serios vorbind, partea frumoasă în artă e că produsul îşi formează singur piaţa. Era pregătit cineva de Decameronul lui Boccaccio? Nu, dar toţi s-au adaptat din mers. Valabil şi pentru Bukowski, şi pentru Chuck Palahniuk, şi pentru orice scriitor cu un mod personal foarte intens de a pune problema.
De care scriitori erotici te simţi mai apropiată?
Eu nu scriu erotic din dorinţa de a epata, scriu erotic în clipa în care povestea pe care o relatez îmi cere lucrul ăsta. De asemenea, nu scriu erotic ca să mă apropii sau ca să mă îndepărtez de un scriitor, ci scriu, pur şi simplu, aşa cum mi-o cer structura poveştii şi personajele. Nu prea cred în scriitorii care vor să semene cu X sau cu Y; unicul om cu care trebuie să vrei să semeni eşti tu însuţi. Poate că, la nivel de onestitate, mă apropii de Charles Bukowski, iar, la umor, de Kurt Vonnegut. Dar fără să îmi propun asta. Pur şi simplu, s-a nimerit.
Cum percep cititorii clasici literatura erotică?
Ce este acela „cititor clasic"? Nu cred că poţi împărţi oamenii în cititori clasici, romantici şi postmoderni, cred că sunt individualităţi care citesc şi atâta tot. Fiecare, cu percepţia proprie. Literatura erotică nu s-a născut alaltăieri; găsim descrieri explicite şi în Odiseea, şi în O mie şi una de nopţi, şi în nenumărate alte opere literare, de-a lungul veacurilor. Numai c
