Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă,
traducere de Nora Iuga,
Post-scriptum de Rodica Binder,
Iaşi, Editura Polirom, 2013, 176 pag.
Dublul debut pare să fi fi fost singura soluţie pentru Aglaja Veteranyi. Exigenţa unui destin dramatic, manevrat de o perfecţionistă nefericită. România literară a publicat un fragment din una din cărţile ei ca şi un interviu şi alte comentarii critice Volumul de poeme Daruri. Un dans al morţii (1999) apărea deodată cu microromanul De ce fierbe copilul în mămăligă – din care respiră, de asemenea, o poezie aparte. Fără ecouri notabile. În schimb, proza fascinează de la bun început întreaga lume literară. La mijloc, dincolo de exotismul biograficului şi subtilităţile absurdiste, se găsea metafora. O forţă asemănătoare cu plonjările interstiţiale ale Hertei Müller. De aici şi fascinaţia tinerei Aglaja pentru laureata Nobel. Avem, pe de-o parte, istoria unei răzvrătite; o fiinţă autodidactă, un cetăţean al lumii încă din copilărie, neintegrată, specialistă a extravaganţelor, dar extrem de fragilă, care nu a reuşit să treacă de un prag existenţial numai prin moarte. O sinucidere ce are, cred, foarte multe în comun cu sfârşitul Virginiei Woolf. Nu insist acum asupra perspectivelor psihanalitice. Spun doar că ele există şi împart numeroase ancore traumatizante. De cealaltă parte, Herta, o rece fragilitate, impunătoare social şi marşând, indiferent de conjunctură, cu problema conştiinţei. În scrisul Aglajei lipseşte taman conceptul. Din amintirile Norei Iuga înţelegem că celor două scriitoare de expresie germană nu le-a fost dat să fie prietene. Construite între ziduri paradoxale, Herta şi Aglaja au rămas gemene cu voci distincte, ireductibile.
Născută la Bucureşti din părinţi ieşeni, Aglaja Veteranyi a fost prizoniera unei identităţi neînţelese deplin. Începând cu 1967, ea călătoreşte mult c
