În volumul eminamente patetic „Cuza Vodă. România”, întocmit şi editat de Stelian Neagoe, publicat în 2009 la editura Machiavelli, întîlnesc printre altele cuvântarea „Cuza Vodă”, iscălită de Petre Răşcanu în 1908.

Petre Răşcanu, după unii Petru Răşcanu, din familia Răşcanu, e profesor de Istorie Universală la Iaşi la ora cuvântării cu pricina. Eseu emoţionant despre Domnul Unirii, textul ţine să ne avertizeze chiar de la început: „Stimatul meu coleg, domnul Alexandru Xenopol, în «Domnia lui Cuza-Vodă», face declaraţiunea că a studiat acea Domnie, că s-a apropiat cu gândul de acea Domnie, precum s-ar fi apropiat de aceea a unui Faraon egiptean. Recunosc că aceasta este adevărata metodă în cercetările istorice. În ultimii ani, ştiinţa istorică s-a transformat în tehnica şi în principiile ei, şi colegul nostru are o parte însemnată în punerea istoriei pe adevăratele ei baze: cercetarea obiectivă a adevărului în toată curăţia lui. Eu, însă, mărturisesc că nu pot să fac o asemenea declaraţiune: nu pot vorbi despre Cuza Vodă ca despre un Faraon egiptean“.

Am ajuns la acest text graţie aventurii mele de a găsi amănunte despre prima călătorie a lui Cuza la Constantinopol în septembrie 1860. Citisem ultimele două volume din „Istoria Românilor”, uriaşa întreprindere lui A.D. Xenopol, volume rezervate Domniei lui Cuza. Nu citisem însă lucrarea „Domnia lui Cuza”, două volume, în varianta tipărită separat de Istorie.

Ştiam că între ultimele două volume ale Istoriei şi cele două volume ale lucrării „Domnia lui Cuza Vodă” nu sunt deosebiri. Textul lui Petru Răşcanu mă avertizează însă că lucrarea separată beneficiază de o Prefaţă. O Prefaţă care-mi stârneşte interesul, pentru că enunţă principiile care stau la temelia unei întreprinderi de Istorie Contemporană. Mă grăbesc să aflu, în celebra Prefaţă, pasajul invocat.

Scrie A.D. Xenopol: „M-am apropiat cu gâ