-AA+A
Dacă este adevărat ceea ce scrie Valer Marian în cartea sa „România penală văzută de un senator fost procuror”, cu subtitlul „Declaraţii politice şi de presă, interpelări şi scrisori deschise” (Editura Compania, Bucureşti, 2013!), atunci este foarte grav. Vreau să zic, extrem de periculos, bubuitor de scârbos la nivel social... Atunci înseamnă că trăiesc într-o ţară bolnavă irecuperabil. Nu pentru că doar un personaj important contemporan a plutit, întâmplător sau nu, peste valuri azurii de perversiuni sexuale - deoarece, oricum, mai dăunăzi şi Biserica a consimţit la acuplări sexuale contra naturii, păi nu?! - nu numai pentru că acel personaj şi-a bătut în adolescenţă tatăl care era grav bolnav la pat, nu însă pentru că a ajuns să fie mare-mare fiindcă alţii mai dihai tocmai îi citeau dosarul, destul de picant altminteri pe alocuri, iar pofta de lectură pentru unii este fără de leac! Nu, nu! Nu toate astea ar fi grave. Cumplit de grav este că sunt congener cu un astfel de individ. Că scriindu-se şi publicându-se într-o carte atari enormităţi rupte din realitatea imediată, ce în majoritate pot fi găsite exclusiv în marile thrillere ale lumii, insul vizat continuă acolo să fie breaz ca o fată mare când se duce pe cărare. Şi, repet, este vorba de paginile dintr-o carte, nu aiureli care circulă alandala pe internet, unde, de regulă, multe se văd şi se aud, puţine sunt de luat în seamă.
Iată câteva generalităţi de pe coperta a IV-a: Tăcerea impusă din 1990, mizeria ascunsă, pervertirea şi subminarea au sfârşit prin a bloca societatea. Propaganda, care insultă poporul cum că ar fi nătâng, absent, ticălos, vorbeşte zilnic despre propriii ei stăpâni: neputincioşi, rupţi de realitate, corupţi, anume aleşi pentru a menţine starea de fapt. O boală grea. Care nu se mai poate trata cu o mână forte, ci doar cu una curată.
Tot pe coperta IV: „Acum, având în v
