Katherine Mansfield (14 octombrie 1888 – 9 ianuarie 1923) se numara, alaturi de Virginia Woolf, James Joyce si Proust, printre fondatorii prozei moderniste a secolului XX, desi nu a apucat sa-si vada tiparite decat trei volume. Considerata o urmasa a lui Cehov, Katherine Mansfield s-a nascut in Wellington, ca fiica unui om de afaceri de succes. Familia lui Katherine si-a permis sa o trimita la studii la Londra, pe cand aceasta avea doar 15 ani. A studiat muzica la Londra, experienta de violoncelista si corista profesionista fiind importanta in tot ce a scris mai tarziu. Katherine Mansfield a dus, intre 20 si 27 de ani, o viata boema, cu o casatorie de numai o zi, cu peregrinari prin Anglia impreuna cu un ansamblu muzical, cu o sarcina pierduta si in 1915 – moartea fratelui iubit pe frontul Primului Razboi. Au fost traume care si-au pus amprenta pe Katherine Mansfield, care a capatat un paroxism al nevoii de exprimare care a dus-o apoi spre vocatia de scriitoare. Acesta a fost inceputul unei cariere literare admirabile. Mai tarziu, s-a casatorit cu criticul literar si eseist John Middleton Murray si a inceput sa frecventeze mediile intelectuale din Londra, prilej cu care s-a imprietenit cu Virginia Woolf, D. H. Lawrence, A. Huxley, Bertrand Russel. Viata si munca lui Katherine s-au schimbat pentru totdeauna odata cu moartea fratelui sau, in timpul Marelui Razboi. A fost socata si traumatizata de aceasta experienta, astfel incat a inceput sa se refugieze in reminescente nostalgice din copilaria lor din Noua Zeelanda. Ultimii ani din viata lui Katherine au fost marcati de crize de tuberculoza, care in cele din urma au ucis-o in anul 1923. ASotul ei, John Middleton Murry, va publica mai tarziu multe dintre lucrarile ei, scrisori si documente postum. Cu toate acestea, se crede ca a cenzurat din gelozie o mare parte din scrierile lui Katherine.

Printre volumele p