După rechizitoriul lui Liviu Dragnea, democraţia noastră merită un eufemism, aşa cum primesc statele ale căror sisteme nu se potrivesc standardelor. Rusia are o "democraţie verticală", Ungaria, una controlată. Cea românească a fost "originală", dar termenul e vag şi, ulterior, în literatura de specialitate, "electorală". Dacă alegerile nu sunt libere, iar opţiunea cetăţeanului nu este una informată, se mai aplică însă acest concept? Summary
Din rechizitoriul lui Liviu Dragnea, trimis în judecată săptămâna trecută, rezultă clar că acesta a încercat să fraudeze referendumul prin prezenţă. Iar prezenţa să o obţină prin mijloace considerate de DNA ilegale: promisiuni materiale, mobilizarea cetăţenilor la vot, monitorizarea prezenţei, sau falsificarea unor voturi. Şi asta în condiţiile în care constituţional, alegerile/referendumurile sunt libere, iar votul e un drept, nu o obligaţie şi prin urmare, orice formă de constrângere este ilegală. Cine a interacţionat vreodată cu un partid românesc ştie că deşi legile şiu constituţia sunt aceleaşi din 1990, indiferent de culoarea politică, toţi "şoşonarii" cum nemuritor i-a numit Aura Vasile pe activiştii de la baza partidului se îndeletnicesc, in preajma şi în ziua alegerilor, cu astfel de activităţi.
Partidele au pus la punct un sistem care permite centrului să monitorizeze dinamica prezenţei la vot, în timp real, şi mai ales să afle ce fac votanţii lor tradiţionali care sunt cunoscuţi şi înregistraţi în fiecare filială, iar dacă nu au venit la urne, să-i şi aducă în ziua votului. În sistemele britanice şi americane aceste practici sunt permise: campania electorală continuă şi în ziua votului, partidele ştiu ce alegători nu le-au venit la vot şi cum să-i mobilizeze în timp real şi asta şi pentru că înainte de vot, în campaniile din uşă în uşă, află cu cine votează. În Marea Britanie, activiştii partidelor înregistr